Just love me again

Capitolul 23

Zayn's P.O.V

A trecut o saptamana, iar ea nu a deschis ochii. A intrat in coma profunda. I-am sunat pe parintii ei tocmai a doua zi, cand am vazut ca nu da niciun semn. Lui Kim nu i-am spus nimic despre asta. I-am spus doar ca a plecat din oras cu treaba, si ca se va intoarce repede. Sper.

Nemernicului aluia i-am spus ca nu are ce cauta aici, numai din vina lui ea este in coma. Ar face bine sa stea departe de Eve, sau jur ca nu ma voi mai abtine data viitoare cand il vad.

"Este in afara oricarui pericol", cuvintele asta le aud mereu cand o privesc. Daca era in afara oricarui pericol, acum statea pe patul de spital doar pentru observatie, nu conectata la aparate care ii ajuta inima sa bata.

Intru in salonul ei si inchid usa, ducandu-ma la scaunul de langa pat. Asta fac in fiecare zi. Ii iau mana in a mea, si ii povestesc ce s-a intamplat in lipsa ei.

-Stii, incep. Kim intreaba mereu de tine. Nu stiu ce sa-i raspund. Mi-ar fi mult mai usor daca te-ai trezi, i-as putea spune ca esti aproape de casa. Mi se pare cretina situatia in care suntem pusi, pufnesc. Poate ai avut dreptate. Nu mai suntem facuti unul pentru celalalt. Nimeni nu ne vrea impreuna, iubito. Si sunt doar eu de vina. Acum patru ani cand te-am vazut prima data am stiut ca vei fi a mea. Poate ca ar fi fost mai bine sa raman doar la stadiul de profesor. Asa poate ca nu ai fi ajuns aici. Acum probabil erai lipsita de griji si te bucurai de ultimele zile de vara, asa cum faceai mereu, zambesc trist. Nu ar fi trebuit sa ma iau dupa nimeni. Trebuia doar sa-mi ascult inima. Daca as fi facut asta nu se ajungea aici. Te-as fi cerut in casatorie sub turnul Eiffel. Sigur eram acum casatoriti si locuiam in casa noastra din Paris, cum imi povesteai ca iti doresti, spun si imi cade o lacrima. Haide iubito. Doar deschide-ti ochii. A trecut o saptamana si simti ca ma pierd fara tine. Te rog iubito, intoarce-te la mine.

O privesc si ii strang mana, asteptand ca din clipa in clipa si isi deshida ochii, sau macar sa ma stranga si ea de mana. Insa nu s-a intamplat nimic. Singurul sunet care s-a auzit, a fost acel aparat care a inceput sa tipe, aratand o linie dreapta. Nu ii mai bate inima.

-Eve! strig. Nu imi fa asta! plang. 

Doctorii intra imediat in camera si ma dau afara, privindu-i dupa geamul mare.

-Nu! ii aud vocea lui Perrie si vine langa mine.

Ajung si parintii ei, care priveau socati.

Ma las in jos sprijinit de perete, si imi string genunchii la piept, plangand ca un copil mic.

Evelin's P.O.V

Eram pe o campie, intinsa pe iarba proaspat crescuta si priveam cerul albastru. Mi-am simtit mana stransa, iar cand m-am uitat la ea nu era nimic, doar mi-o simteam stransa.

De departe am auzit o voce in ecou, care ma striga. Nu era nimeni. 

M-am ridicat de jos, fiind imbracata intr-o rochie alba si lunga.

"Nu mai suntem facuti unul pentru celalalt. Nimeni nu ne vrea impreuna, iubito. Si sunt doar eu de vina".

-Zayn? strig si ma uit in jur, dar nu este nimeni.

Incep sa merc, cautandu-l.

"Poate ca ar fi fost mai bine sa raman doar la stadiul de profesor. Asa poate ca nu ai fi ajuns aici. Acum probabil erai lipsita de griji si te bucurai de ultimele zile de vara, asa cum faceai mereu".

-Zayn, unde esti?

Ma opresc imediat, o lumina puternica orbindu-ma. Pe langa mine au trecut toate amintirile, ca si cum ar fi fost fotografiate. De cand eram mica pana acum. Am oprit o fotografie in care eram eu si Zayn. Prima zi cand ne-am cunoscut. A doua fotografie a fost din excursia la munte. A treia fotografie a fost din casa lui de la munte. A patra fotografie a fost de ziua mea, cand mia- dat un inel ca toti sa stie ca sunt a lui. A cincea fotografie a fost cand ne-am impacat, ziua in care el s-a prefacut ca este in coma. A sasea fotografie a cand am ramas paralizata. A saptea fotografie a fost cu testul de sarcina. A opta fotografie a fost cu Kim in bratele noastre. A noua fotografie a fost cu mine plangand in bratele lui, dupa trei ani. Iar a zecea fotografie a fost cu mine, intinsa pe asfalt.

"Te-as fi cerut in casatorie sub turnul Eiffel. Sigur eram acum casatoriti si locuiam in casa noastra din Paris, cum imi povesteai ca iti doresti".

Plangeam, si vocea lui a devenit mult mai apropiata de mine. M-am uitat in spate, si l-am vazut. Era imbracat in alb.

-Zayn, soptesc.

"A trecut o saptamana si simti ca ma pierd fara tine".

A intins mana spre mine, si m-a privit cu lacrimi in ochi.

"Haide iubito".

Am intins mana spre el, iar cand am vrut sa-l iau de mana, ceva nu ma lasat. Nu am putut sa ma misc.

-Zayn, nu pot! plang.

"Te rog iubito, intoarce-te la mine"

Cu cat voiam sa ma apropii de el, cu atat se indeparta.

-Zayn! strig.

"Nu imi fa asta!"

-Zayn!

Am fost prabusita la pamant, iar in jur totul a devenit negru.

"Doar deschide-ti ochii".

Am simtit niste furnicaturi in jurul pieptului, si simteam cum imi bate inima. Acele furnicaturi le-am simtit de trei ori, iar a patra oara am deschis ochii.

Zayn's P.O.V

Am auzit-o pe Perrie oftand usurata, si mi-am ridicat privirea spre geam. I-am vazut ochii deschisi.

-Este bine, spune si ma ia in brate.

Zambesc si o sarut pe frunte, apoi ii vad pe doctori iesind de la ea.

-Aveti o luptatoare. Putem sa jur ca o vom pierde, spune unul dintre ei.

-Putem intra la ea? intreaba mama ei.

-Sigur. Incercati sa nu o obositi. Este intr-o situatie delicata.

Eu nu intru. Ii las pe ei mai intai. 

***

Dupa jumatate de ora, au iesit de la ea, apoi au plecat acasa.

M-am dus inauntru si m-am asezat pe scaun, luandu-i mana in a mea si i-am sarutat-o.

-Zayn, sopteste.

Ma ridic si o sarut pe frunte lung, apoi pe buze.

-Nu ai idee cat de tare m-am speriat, ii spun inca cu lacrimi in ochi.

-Zayn-

-Nu vorbi. Cred ca te-au obosit ei destul. Vreau doar sa stau langa tine si sa te privesc. Am crezut ca te-am pierdut iubito, spun. Nici nu stii cat de strus am fost pana ti-ai deschis ochii.

-Am auzit, spune.

-Poftim? ma inrunt neintelegand nimic.

-Vrei sa ma ceri in casatorie sub turn, chicoteste.

Rad si imi las capul pe spate, oftand usurat.

-Se pare ca acum trebuie sa ma gandesc la alt loc, zambesc.

-Atat timp cat ma voi afla in bratele tale, poate fi oriunde, spune si imi mangaie obrazul.

-Doamne, cat de mult te iubesc! spun si imi lipesc fruntea de a ei.

-Te iubesc, ingere!

Pentru capitolul asta mi-am luat inspiratia din Pariu cu viata. Sezonul 2 episodul 9, cand Vlad este impuscat de tatal lui Razvan. Anca dandu-mi toata energia de a face lumea paralela a lui Eve.