Just love me again

Capitolul 3

După ce am luat cina, Kim era obosita iar Zayn s-a dus s-o culce. Eu am strâns masa, si mi-am amintit ca am niște foi de completat de la munca. Am luat dosarul din geanta si l-am pus pe masa, începând sa scriu.

Zayn a ieșit din camera si a venit langa mine, trăgându-și un scaun.

—Ce fise sunt? intreaba uitându-se pe ele.

—Cu pacienții de azi, raspund.

Mi-a luat mai bine de jumătate de ora, dar le-am terminat pe toate. Am strâns fisele si le-am băgat la loc in dosar, apoi m-am dus la bucatarie, vrand să-mi fac un ceai.

—Vrei ceai? il intreb.

—Sigur.

Pun cana cu apa in priza, scot doua căni si in ele pun zahăr si pliculețele cu fructe de pădure.

Iau cănile si ma duc in living, așezându-ma la loc pe scaunul din fata lui.

Telefonul imi suna, dar este un mesaj de la Perrie.

"Chris vrea numărul tau de telefon. Il dau?-P."

"Nu. O sa vorbim mâine. M-a invitat la o întâlnire.-E"

"Cat de dragut! Sunt invidioasa.-P"

"Te cred.-E"

—Ce ai mai făcut? intreaba el.

—Nimic interesant, raspund închizând telefonul. Tu?

—La fel. Ma pregătesc de ultimul examen.

—Bun. Ma bucur pentru tine, zambesc.

Ana ce mai face? Tot la fel de fericiți sunteți? Doar sunteți de 3 ani împreuna.

—Multumesc, zambeste.

Telefonul lui suna, dar il inchide după ce se uita la el.

—Daca vrei sa vorbesti la telefon, pot sa plec–

—Nu! Era Ana, raspunde.

—Oh, de ce i-ai închis? fir-ar ea se curiozitate.

—Pentru ca... nu mai merge.

Gura de ceai pe care am luat-o, ma abțin sa nu o scuip la loc in cana.

—Imi pare rau pentru voi, spun într-un final.

—Stii acel sentiment, cand esti sigur ca ai trecut peste ceva, iar apoi după foarte mult timp simți ca îți lipsește ceva chiar daca ai deja altceva?

Hah, nu am degete destule la cat de des am simți acel "sentiment".

—Da, oarecum.

—Eve... am ajuns sa fiu in faza in care m-am saturat de toți si de toate, însă de o singura persoana nu m-aș satura niciodata.

Oh, Doamne! Unde naiba erau cuvintele astea cand inca speram sa se întoarcă la mine? La Ana.

—Nu am idee despre ce vorbesti, neg. Sigur familia ta o sa găsească o soluție si pentru asta, spun si ma ridic, vrand sa plec.

El se ridica si vine in fata mea, oprindu-ma.

Înghit in sec si imi las privirea in jos. Nu vreau sa se repete iarăși aceleași stări.

—Ba eu cred ca tu stii foarte bine despre ce vorbesc, spune.

—Chiar nu stiu. Nu ma interesează, raspund.

Încerc sa trec de el, dar fir-ar sa fie! Nu ma lasa!