Just love me again

Capitolul 27

Bob a decis sa ma interneze după o săptămana, cand am făcut un alt atac. Asa ii era mai usor sa ma țină sub observații. Imi este frica. Știu ca ma voi opera.

—Ce faci, iubito? intreaba Zayn cand intra in salon.

—Ma distrez, pufnesc. Tu?

—La fel, mormăie. Vrea cineva sa intre, își da ochii peste cap.

Deschide usa si il vad pe Chris. Ma uit la Zayn si il vad cum strâmba din nas, dar ii fac semn din ochi sa înceteze.

—Buna, spune.

—Buna, zambesc.

Se asează pe pat si imi ia mana in a lui, privind-o.

—Cum te simți? intreaba.

—Bine.

—Îți este frica?

—Putin.

Zayn se holba la el, si imi dădeam seama ca se simte jenat.

—Zayn, imi iei un ceai? intreb.

—Sigur, raspunde zâmbind forțat.

—Mersi, oftează ușurat cand inchide usa.

—Stiu cum te simțit, rad.

—Ma mir cum de m-a lăsat. Chiar eram pregătit sa ii pun cătușele si să-l leg de calorifer.

—Măcar asa ma mai lasa in pace, pufnesc in ras.

—O sa tin minte, rade. Sa stii ca... totul o sa fie bine, imi zambeste. Nu trebuie sa iti fie frica.

—Stiu, oftez. Ma bucur ca ai venit, nu am mai vorbit de mult.

—Am fost ocupat. Sunt intr-o noua "misiune" si cam am bătăi de cap.

—Despre ce e vorba?

—Trafic de droguri si carne vie. Nimic din ce n-am mai vazut, ridica din umeri. Sunt expert in astea, glumește.

—Ceaiul este cu fructe de pădure, nu ți-am pus mult zahăr pentru ca nu este bine, spune Zayn si imi da paharul.

—Multumesc, spun.

—Orice pentru iubita mea, zambeste si il privește pe Chris.

Ma uit la Chris care stătea cu spatele la el si imi dau ochii peste cap, iar el se abtinea sa nu rada.

—Trebuie sa plec, mai vorbim, spune si se ridica.

—Bine, raspund.

Ma săruta pe frunte, apoi ii zambeste lui Zayn, si pleaca din salon.

—Curcan, mârâie.

—Ți-am spus ca nu ai de ce sa fii gelos, spun.

—Ti-a luat mana in a lui si te-a sărutat pe frunte, se rasteste.

—Gest de prietenie.

—Sărutul pe frunte e de iubire. E o... chestie in loc de "te iubesc", gesticulează din maini.

Vine si se trântește pe pat, si imediat ochii mi încarcă de lacrimi.

—De ce plangi? intreaba.

—Te-ai pus pe mana mea, spun pițigăiat.

Se ridica imediat si imi iau mana, oftand usurata.

-Imi pare rau! spune repede si se aseaza iar.

-Arata-mi o "chestie" de te iubesc, spun.

Ma priveste si se apleaca spre mine, sarutandu-ma pe buze.