Just love me again

Capitolul 40

  Zayn's P.O.V

Eram la birou cand m-a sunat educatoarea lui Kim, spunându-mi ca nu a venit Eve după ea. Ea mereu era prima care o lua. Am sunat-o si nu mi-a răspuns. Nu cred ca doarme, este ora 6. Ea niciodata nu a dormit pana la ora asta.

După ce am luat-o pe Kim de la grădinița, am mers direct acasa.

Am intrat in apartament si am deschis lumina, înlemnind imediat.

Evelyn era întinsa pe podea, cu mâinile pe burta si genunchii strânși, parul acoperindu-i fata.

M-am năpustit imediat langa ea si i-am dat parul de pe fata, strigând-o.

—Eve! strig iar si ii dai cateva palme peste fata.

Suspina si își deschide greu ochii.

—Copilul, geme.

Kim a venit langa ea si i-a luat mana in a ei, începând sa plângă.

Mi-am scos telefonul si am sunat la salvare.

Am vazut langa ea o seringa si am luat-o, uitându-ma la ea.

Pe gât avea un firicel roșu de sânge, si mi-am dat seama ce s-a întâmplat.

Salvarea a ajuns repede si acum Eve era pe targa, îngrijind-o Perrie.

M-am urcat in masina după ce am băgat-o pe Kim in spate si am accelerat spre spital, căutându-i numărul lui Chris in agenda.

—Da?

—Am o urgenta! Vino imediat la spital! spun repede.

—Ce s-a întâmplat?

—E vorba de Eve.

Inchide si arunc telefonul pe scaunul de langa. Ma uit in oglinda retrovizoare la Kim, care inca plângea.

—Nu mai plânge, iubito! spun.

—Mami o sa fie bine? intreaba cu ochii mari.

—Sigur, raspund repede.

Își șterge lacrimile si in scurt timp ajungem la spital. Cobor din masina si o dau si pe ea jos, luând-o in brate si intrând in spital. 

Am dat peste Perrie care vorbea cu Chris, si imediat am sărit pe ea.

—Cum e? intreb agitat.

Fata era brăzdată de lacrimi si m-a privit socata. Da scurt din cap si simt cum imi pică cerul in cap.

—A pierdut sarcina, nu? intreb cu lacrimi in ochi.

—Avort spontan. S-a gasit o substanța care a provocat asta in corpul ei.

—Asta? intreb si ii dau seringa.

O ia si se uita la ea, apoi analizează mai bine substanța albicioasă.

—Bisfenol, spune. Substanța chimica care declanșează avortul spontan de 80%, spune si ii cad alte lacrimi.

Înghit in sec si imi inclestez maxilarul.

—Unde este? intreb.

—In salon. Nu poți intra acum.

Ne mai privește o data apoi mi-o ia pe Kim din brate si pleaca.

—Ea a făcut asta? ma intreaba Chris.

—Nu, ma încrunt imediat. Nu ar avea de ce.

—Deci a intrat cineva in casa, trage concluzia.

Ma uit perplex la el, iar prima persoana care imi vine in minte este Ana.

—Ana! marai.

—Mai întâi lasă-mă sa ma uit la filmări, apoi ne ocupam de ea, spune si își scoate telefonul.

Pleaca de langa mine si iese din spital. Imi pun mâinile in cap si ma sprijin de genunchi, strangandu-mi ochii. La naiba! Ce dracu' e asta?

Fix cand ne bucuram in sfârsit ca putem începe o viața noua, cineva ii provoacă un avort. Ce s-a întâmplat? Cum a intrat in casa? De ce nu s-a putut apăra? Cine era?

Ma ridic furios si imi trec o mana prin par, dând imediat cu pumnul in perete.

Cum naiba o să-i spun ca a pierdut sarcina?! Era atat de fericita ca vom avea un alt copil, iar acum l-a pierdut. O sa înnebunească! Deja o fac eu.

—Am luat înregistrările, spune Chris.

—Cine e? intreb.

Deschide o filmate pe telefon, apoi ne uitam pe ea pana apare o persoana cu parul pe spate si un cardigan lung. Se intoarce cu fata putin, apoi și-o intoarce imediat.

—Pune pauza! spun.

Oprește filmarea fix cand s-a întors si m-am uitat la fata ei. Mama.

—Puteam sa jur! pufnesc si loveasc iar pumnul in peste.

Dădeam in el repetat pana m-a tras Chris.

—Cine e? intreaba.

—Mama.

—Stii ca nu conteaza asta, nu?

—Mi-a omorât copilul, spun si il privesc in ochi. Ai grija sa nu iasă de acolo!

Da din cap si ma privește, apoi pleaca.

Ma duc la salonul lui Eve si intru. Nu imi pasa ca nu am voie, atat le trebuie sa ma dea afara.

Avea o perfuzie si își ținea ochii închiși.

M-am pus pe scaun si i-am luat mana in a mea, mângâind-o.

Și-a deschis încet ochii si s-a uitat la mine. Mi-a dat un zambet pal si imediat o incruntatura i-a apărut pe frunte. Și-a pus mana pe burta si a gemut.

—Ce s-a întâmplat? intreaba cu lacrimi in ochi.

—Imi pare rau! e tot ce pot spune si imi las capul pe mana ei, începând sa plang. Imi pare atat de rau, iubito!

—Nu! suspina. Zi-mi ca nu! striga.

Își retrage mana si și-o pune in cap, trăgând pe par.

E distrusă.

—Femeia aia cu seringa, spune si privește in gol.

—A fost mama, șoptesc.

Și-a întors privirea spre mine si m-a privit fix, fara sa mai clipească.