Just love me again

Capitolul 22

-Eve, te rog asculta-ma! spune Chris, tragandu-ma de mana.

-Uite, incep. Nu ai ce sa-mi spui. Nu trebuie sa te scuzi sau ceva de genul, nu esti numai tu vinovatul. Eu am gresit mai mult decat tine.

-Nu am vrut sa fac asta! Te rog iarta-ma.

-Tu sa ma ierti, Chris. 

-De ce spui asta? se incrunta.

-Eu am gresit inca de la inceput. Am fost cu tine doar pentru a-l uita pe Zayn, insa nu am putut. Si cu toate astea, am continuat sa fiu cu tine. Nu vreau sa crezi ca te-am folosit. Insa Zayn a fost primul, si il iubesc. Chiar dupa cate mi-a facut. Imi pare rau!

-Tu inca il iubesti? intreaba intr-un fel dezgustat.

-Da.

-De ce nu mi-ai spus de la inceput? maraie. Ai jucat la doua porti, iar cand ai vazut ca iti merge ai continuat. Normal, lasa-l pe prost acum sa sufere. Puteai sa-mi spui ma. Macar atat meritam si eu dupa noptile in care plangeai ca fraiera dupa el, in bratele mele, Evelyn. In bratele mele!

-Nu am vrut sa se ajunga aici! ma rastesc si eu.

-Atunci de ce ai continuat? tipa. Cat de josnic sa fii sa faci asta? Cat de oarba sa fii, Evelyn?! Imi spui mereu ca nu vrei sa iti mai faci rau, iar tu te arunci in bratele lui, in loc sa lupti! Dar se pare ca iti place asta. Cat de ranita vrei sa ajungi?! De ce te joci cu inima ta?

-Si ce ai vrea sa fac? Crezi ca nu am incercat sa-l uit? Iti spun eu ca nu ai idee. Cu el am avut parte de cele mai bune si rele momente din viata mea, si doar el mi-a fost alaturi! L-am iubit cum nu am crezut ca voi iubi vreodata pe cineva. Si inca o fac. Iar tu, daca ai fi iubit pe cineva cu adevarat, ca atunci cand nu este langa tine sa simti ca nu poti respira, m-ai intelege! reprosez.

-Chiar o fac! urla. Ma sufoc cand tu nu esti langa mine! Cand nu te vad o zi, simt ca nu am nimic! Imi vine sa-i dau dracului pe toti doar pentru a te vedea pe tine! Si mi-au trebuit trei luni. Trei luni in care eu am simtit ca traiesc cu adevarat. Evident ca acum este o mare greseala. Dar te iubesc! Insa cui ii pasa? pufneste si pleaca de langa mine, traversand strada.

Raman masca si il strig, fara sa ma asigur daca trec masinile sau nu, fac cativa pasi pe trecere si imediat aud un sunet ascutit, venind din partea dreapta. Imi intorc privirea de unde a provenit sunetul si imi aud numele strigat, in jurul meu devenind apoi totul negru.

Chris's P.O.V

-Chris! o au strigandu-mi numele si ma intorc spre ea.

-Eve! tip in momentul cand vad masina apropiindu-se repede de ea.

Intr-o fractiune de secunda o vad luata pe capota masinii, apoi imediat aruncata pe jos. 

Alerg pana la ea si ma las jos, luandu-i capul si punandu-l pe genunchii mei.

-Eve! strig si ii dau parul de pe fata, simtind imediat ceva vascos pe degete. Suna la salvare si nu te mai uita, idiotule! urlu la cretinul de la volan, care acum privea cu mainile in cap.

Ma ocup mai tarziu de el.

Mai strig de cateva ori la ea, insa nu reactioneaza cu nimic. In cateva minute ajunge ambulanta si o masina de politie.

Urc cu ea in ambulanta, spunadu-le celorlalti sa-l ia la sectie pentru ca voi avea eu personal grija de el.

-Eve! ii aud vocea lui Perrie.

-Fa ceva! ii spun disperat.

Ii pune o masca pe fata si ii bandajeaza capul, conectand-o la niste aparate. In scurt timp ajungem la spital si coboram imediat, intrand in el.

Alti medici au luat-o, iar Perrie a ramas langa mine.

-Cum s-a intamplat? intreaba cu lacrimi in ochi.

-Ne-am certat si a vrut sa vina dupa mine si cand a calcat pe trecere a luat-o unul.

-Doamne! sopteste si isi pune mana la gura.

Isi scoate telefonul iar dupa ce apeleaza il duce la ureche.

-Vino urgent la spital, spune incercand sa-si opreasca suspinele. Eve a fost lovita de masina, grabeste-te!

Inchide telefonul si isi pune mainile pe fata.

-Trebuie sa ma ocup de nenorocitul ala. Suna-ma daca este ceva, ii spun.

-Sigur.

Zayn's P.O.V

Aud telefonul si ma intind dupa el. Perrie.

-Da? raspund in timp ce-mi pun tricoul pe mine.

-Vino urgent la spital! spune.

-Ce s-a intamplat? intreb oprindu-ma.

-Eve a fost lovita de masina, grabeste-te!

Am lasat telefonul jos, si nu am putut procesa nimic, decat a patra oara cand subconstientul meu imi repete asta. Ies imediat din casa si inchid usa, luand-o la fuga pe scari.

Deschid masina si intru in ea, accelerand.

In mai putin de 10 minute eram in fata spitalului, si am intrat imediat vazand-o pe Perrie in fata camerei de urgenta.

-Zayn! spune cand ajung langa ea, luandu-ma in brate.

-Cum s-a intamplat? intreb raspunzandu-i la imbratisare.

-Nu s-a asigurat la trecere, raspunde si isi sterge lacrimile.

-Cine era cu ea?

-Chirs, mi-a spus ca s-au certat si a vrut sa mearga dupa el.

Imi inclestez maxilarul si imi strang pumnii, furia punand stapanire pe mine. Marai si dau cu pumnul in perete, cazand cateva bucati de var de pe el.

-Il omor! tip.

-Nu a fost vina lui, ii ia Perrie apararea.

-Din cauza lui ea a fost calcata, tu te auzi ce vorbesti?!

-Ea nu s-a asigurat! se rasteste.

-Daca nu se certau nu mai era acum aici! urlu.

Isi preseaza buzele stiind ca nu poate sa se contrazica cu mine. 

Dupa ceva timp un doctor iese din salon, si ne ridicam simultan de pe scaunele de asteptare.

-Cum este? intreaba Perrie.

-Pe langa capul spart, mai are doua coaste rupte si o fractura la picior, spune. Este in afara oricarui pericol, insa sa nu ne bucuram. Lovitura puterica la fost in jurul pieptului, foarte aproapte de inima. Oricand ii poate ceda.

-Ai spus ca este in afara oricarui pericol! ma rastesc.

-Momentan. Tine doar de ea daca vrea sa ramana sau nu, raspunde.

Imi pun mainile in cap si oftez zgomotos, venindu-mi sa sparg si sa lovesc tot ce prind in cale.

In mortii ma-sii! Ieri ne bucuram de impacare jurandu-ne ca nu ne vom mai desparti niciodata si azi ea zace pe un pat de spital, rugandu-ma sa nu-i cedeze inima. Chiar in halul asta isi bate cineva joc de noi? 

Perrie isi lasa capul pe umarul meu, incepand sa planga iar eu ma abtin sa nu plang. 

Cum o sa-i spun eu parintilor ei ca a fost lovita de masina? Cum o sa-i spun asta lui Kim? Sunt distrus. Fara ea, eu sunt distrus.