Just love me again

Capitolul 43

  Am batut de cateva ori in usa lui, si a deschis-o repede. I-am sarit imediat in brate, incepand sa plang iar.

-Ce s-a intamplat? ma intreaba punandu-si mainile pe umerii mei, privindu-ma.

-A-a plecat, soptesc.

-Ce? se incrunta.

Ii dau foaia si ne asezam pe canapea, incercand sa ma opresc.

-Doamne, pufneste si pune foaia pe masa.

-Ajuta-ma sa-l gasesc, spun.

-Cum? Nici nu vrea sa fie gasit.

-Nu stiu. Detecteaza-i numarul, orice.

Imi ia telefonul apoi isi deschide laptop-ul, conectandu-le.

A durat in jur de 10 minute, apoi i-a aparut o harta cu un punct rosu pe ea.

-Este in afara orasului. Sigur si-a aruncat telefonul, spune.

Inghit in sec si imi pun mainile pe fata, sprijinindu-ma de genunchi.

-Si eu ce fac? plang. Cum o sa-i spun asta lui Kim?

Ma ia in brate si imi las capul pe pieptul lui, mangaindu-ma pe spate.

-Faci exact cum ti-a spus, raspunde dupa ceva timp.

-A plecat pur si simplu. Exact cand aveam nevoie de el. Stiu ca am dat vina pe el pentru tot, insa am facut-o la nervi. Nu am vrut sa spun asta, explic.

Ofteaza si ma strange mai tare in brate.

-A plecat pentru ca te iubeste prea mult ca sa te raneasca.

-Ar fi trebuit sa renunt de cand ne-am despartit, imi trag nasul.

-Nu spune asta. 

-Incepea sa-mi treaca. Aproape nu mai simteam nimic. Iar tu ai picat la mijloc.

-Nu mi-a pasat. Am vrut doar sa fii fericita, zambeste scurt.

-Nu sunt acum. Imi pare rau pentru tot ce ti-am facut, Chris. Sper sa ma ierti.

-Hei, spune si imi ia fata in mainile lui, stergandu-mi lacrimile si privindu-ma in ochi. Si eu am fost de vina in asta, am sarutat-o pe acea tipa. Imi asum asta. Nu am de ce sa te iert. Nu s-a schimbat nimic intre noi.

-Este o persoana minunata!

-Stiu, mi se spune des, rade.

Rad si imi musc buza, scuturandu-mi capul.

-Te pot ajuta, daca vrei, spune.

-Cu?

-Perioada asta... dificila.

-Nu stiu cum ai putea s-o faci.

-Pai, in primul rand. Voi fi fix langa tine cand vrei sa plangi. Ceea ce nu ar trebui sa mai faci. Esti tanara, nu se rezuma toata viata ta la el.

-Am un copil cu el. Asta este imposibil. Il urasc pentru ce ii face lui Kim. Nu vreau sa creasca fara tata. Eu stiu ca as putea, in timp, sa trec peste. Insa nu si Kim. Acum doua zile am pierdut un alt copil, care era cu el. Deci totul se rezuma la el. Dar acum a murit, iar el a plecat. Am pierdut doua suflete pe care le iubeam mai mult ca orice.

Plangeam iar si deja ma durea capul.

-O sa ai o viata si mai buna, ca pana acum. Vei fi iubita si respectata exact cum meriti. Si vei avea o familie, cu Kim si probabil inca doi copii, nu te lasa acum. Zayn ti-a cerut sa nu-l astepti. A spus sa-ti gasesti persoana potrivita. Fa ceea ce ti-a cerut.

Telefonul imi suna si l-am scos repede sperand sa fie el, insa era Perrie.

-Da? raspund.

-Ce faci? De ce ai vocea asta? Plangi?

-Sunt bine. S-a intamplat ceva?

-Hai sa mergem la un suc.

-Bine.

Inchid si ma ridic de pe canapea.

-Vii la un suc? il intreb.

-Bine.

Se ridica si el, apoi plecam din apartament.

Urcam in masina mea si l-am lasat pe el sa conduca, spunandu-mi ca nu ma simt bine si ca nu vrea sa moara sfarsind intr-un stalp. Nu sunt o soferita chiar asa de groaznica.

Drumul a fost unul linistit, am vorbit cu mama la telefon si a ramas sa merg la Luke pentru a discuta mai multe si pentru a o lua pe Kim. Este o zi deja data naibii.

-Buna! zambeste Perrie si ma ia in brate.

-Hei! spune Chris.

-Ce e cu fata asta? ma intreaba apucandu-mi obrajii.

-E o zi groaznica! spun.

-Ce s-a intamplat? se incrunta.

-A plecat, raspund.

-Unde?

-Nu stiu! M-am trezit si nu era nicaieri. Poftim! spun si ii dau scrisoarea.

Ne asezam jos si incepe s-o citeasca. Era langa mine iar Chris in fata noastra.

-Deci nu cred! spun cu lacrimi in ochi. Cum dracu'?! Esti bine? intreaba si ma ia strans in brate.

Dau din cap si incep sa plang cu fata in umarul ei, iar ea ma mangaie linistitor pe spate.

-O sa fie bine, vei vedea.

-Nu ma refer la mine, spun si imi streg lacrimile cu un servetel. Ma refer la Kim. Cum o sa-i spun ca a plecat? Ea are nevoie de el.

-Ii spui ca ti-a scris el. Ca a plecat in alta tara cu afacerile.

-Chiar daca ar face-o, tot o suna, spun.

-Nu are semnal.

-Nu merge asa, ii spune Chris.

-O sa se intoarca. Macar pentru Kim.

-Cand asta? Peste ani? Kim chiar o sa creada ca a parasit-o.

Ofteaza si bea din bautura pe care si-a comandat-o, privind in gol.

***

-M-a sunat si mi-a spus ca nu vrea sa mai continuie asa. Nu vrea sa te mai vada suferind. Se simte vinovat pentru tot ce s-a intamplat. Te iubeste prea mult pentru a mai contina asa, spune mama cu lacrimi in ochi.

-Stiu, mama. Doar ca mi-as fi dorit sa nu faca asta. Sa fie o despartire normala.

-Daca ar fi facut asta nu ar mai fi plecat. 

-O sa fie greu. Numai cand ma gandesc la Kim. Ce ii voi spune cand o sa vrea sa vorbeasca cu el? Cand o sa vrea sa il vada?

-Ii spui adevarul. Nu poti sa te ascunzi mereu asa. Kim o sa inteleaga cand va mai creste.

-O sa inteleaga ca a parasit-o. Si eu as intelege asta daca as fi in locul ei, spun.

In capitolul urmator va asteapta o super surpriza :).