Just love me again

Capitolul 41

  Ma uitam într-un punct fix de cateva ore. Eram inca in salon cu branula in vena, iar singurul zgomot care se auzea in camera era furtuna de afara si vocea lui Zayn, care nu o puteam înțelege.

Stăteam inca cu mana pe burta si o mângâiam, chiar daca nu aveam ce sau pe cine. In minte mi se derulau toată momentele de cand eram mica pana acum. Am avut o viața buna pana l-am cunoscut pe Zayn. Si cateva luni pana i-am cunoscut familia.

Mi-aș fi dorit sa nu se fi întâmplat nimic din toate astea. Sa nu-l fi cunoscut pe Zayn. Poate acum nu mai eram aici si rămâneam in Londra, alături de prieteni si familie.

Toată viața mea a fost data peste cap, datorită lui.

—Vreau sa pleci, spun cu o voce răgușită.

—Poftim?

—Pleaca! repet mai tare.

Imi ia mana in a lui si mi-o retrag imediat.

—Eve... șoptește.

Usa se deschide si pe ea intra mama, tata Adam si Luke.

Mama vine imediat la mine si ma ia in brate. Încep sa plang si se asează langa mine.

—Scumpa mea, șoptește si ma mangaie pe spate.

—Nu mai este, plang in hohote.

Ma strânge mai tare la piept, apoi vine si tata care ma săruta pe frunte.

Zayn a ieșit din salon cu Luke si Adam, iar eu am rămas cu ei.

—A fost mama lui Zayn, spun după ce ma mai liniștesc putin.

—Nenorocita de femeie! spun mama.

—Bob este sigur ca era băiat, șoptesc si imi mai cade o lacrima.

—Iubito, esti tânăra, ai tot timpul de acum in colo sa ma faci copii, imi spune tata.

—Ni-l doream atat de mult! Au trecut doar trei luni. Nici măcar nu am fost in stare sa ma lupt, ma învinuiesc.

—Nu ai fost tu de vina cu nimic.

—Nici măcar nu stiu cum s-a întâmplat! spun si încep iar sa plang.

—Stiu ca doare, scumpo! Dar o sa treacă. Ai doar douăzeci si unu de ani, spune tata.

—Încearca sa vorbesti cu Zayn. Nu te inchide in fata lui, nu acum cand ai nevoie de el.

—Nu. Nu mai pot continua asa. M-am saturat sa lupt. Nu vezi ce mi-a făcut familia lui?! Ma urăște! Nu mai pot lupta cu ei.

—Doar nu vrei sa renunți la el, se încrunta mama.

—Si ce sa fac? Nu mai putem fugi de ei.

—Are dreaptate, Sasha. Nu vrem sa se ajungă mai rau de atat, spune tata. Chiar daca acum este închisă asta nu înseamnă ca a scapat de pericol.

—Dar Zayn o sa fie distrus.

—Si gândul asta ma omoară, spun.

—O sa înțeleagă, sigur este si el conștient de asta, spune tata.

Pe usa intra ceilalți, iar mama si tata pleaca acasa la Luke.

—Puștoaica mea! spune Adam si ma ia strâns in brate, sărutându-ma pe frunte.

—Mi-a fost dor de tine! ii spun răspunzându-i la îmbrățișare.

—Si mie! raspunde.

***
Zayn m-a adus de la spital, si nu am vorbit cu el. Nu știam ce sa ii spun.

—Nu ma trata asa! spune cand intram in casa.

Înghit in sec dau sa trec pe langa el, dar ma prinde de mana.

Imi strâng ochii si ating inelul, scoțându-l de pe deget.

—Nu putem continua, șoptesc si i-l pun in mana.

—Poftim?! se rasteste.

—Nu pot, Zayn.

—Normal ca poți! spune si ma privește in ochi.

—Ba nu. Nu mai putem continua asa, spun ferindu-mi privirea de a lui.

—Este închisă acum. Nu ne mai poate face nimic.

—Si Ana? Tatăl tau si mama ei sunt liberi. Nu vezi unde s-a ajuns? Mi-a omorât copilul! spun si încep iar sa plang.

—Nu o sa se mai întâmple nimic de acum încolo. Ai încredere in mine, iubito! spun si încearca sa imi pună la loc inelul.

—Nu, Zayn. Nu putem fi niciodata împreuna.

—Nu spune asta! De ce cedezi? striga.

—Pentru ca mi-a ajuns. Ne-a trebuit una ca asta ca sa ne dam seama ca nu suntem făcuți unul pentru celălalt.

—Suntem, Evelyn! Am trecut prin atâtea, nu ne putem lasa acum. Nu le putem da sadisfactia asta, iubito! spune si își pune mâinile pe obrajii mei.

—Vreau o viața normala. Nu vreau sa imi mai fie frica. Nu vreau sa mai fiu pusă in pericol. Iar asta se poate rezolva numai daca ne despărțim, spun.

—Nu te las sa faci asta! mârâie.

—Trebuie. Daca ma iubești, fa asta!

—Iar tu daca ma iubești nu imi faci asta! spune.

Imi las capul pe pieptul lui si ma strânge in brate atat de tare, încât imi dau lacrimile.

Imi iau toate puterile si il împing, dar nici nu se misca.  Ma zbat in brațele lui si plang in hohote, rugându-l sa imi dea drumul, dar făcea fix opusul.

—Nu mai pot! tip si ma las in jos.

Nu imi da drumul din brațele lui.

—Ma doare! spun.

—Stiu, inima mea, spune si ma mangaie pe spate.