The new generation [Life in Greywood spin-off]

Capitolul 10 - I have a theory

Imediat cum am auzit ca Olivia era in siguranta, am rasuflat usurata. Abia atunci am realizat cat de ingrijorata fusesem, de fapt. Vorbeam la telefon cu mama despre toate astea, cand am simtit nevoia sa vad cu ochii mei ca erau bine.

-Pot veni acolo, mama? Vreau sa va vad.

Deja o vedeam incruntandu-se, cautand o scuza sa ne tina in casa. Spre surprinderea mea, a oftat si n-a facut decat sa spuna:

-Vorbesc cu Cristine si Loren sa va aduca aici. Pana atunci, nu plecati singuri, m-ai inteles?

Mi-am dat ochii peste cap.

-Mda.

-Multumesc, Bianca. O sa se sfarseasca toate astea, iti promit, a spus si a expirat obosita.

-Bine.

-Te iubesc, B.

-Si eu, mama.

I-am inchis telefonul si m-am intors spre Matt si Gabriel, care ma priveau amandoi curiosi. Ochii albastri ai lui Matt imi pareau acum mult mai obositi si am inceput sa ma ingrijorez pentru el. Parul il avea ravasit, iar in adancul privirii lui puteam zari cu usurinta o sclipire de tristete. Curioasa, n-am ezitat sa-l intreb ce era neinregula:

-Matt, ce-ai?

-Sunt bine, Bianca. Nu iti face griji pentru mine, imi raspunse si imi afisa un zambet fermecator.

Aproape ca am cazut in plasa lui. Aproape.

-Spune-mi, l-am implorat. E vorba de mama ta?

-Mda, recunoscu el invins. A trebuit sa o mint, nu i-am spus ca sunt la tine.

-Imi imaginez de ce...

-Ma lamuriti si pe mine? intreba Gabriel parca mai obosit ca Matt.

-Nu, i-am taiat-o. Si care-i faza cu tine, ma rog?

-Am dormit prost, atata tot, ne lamuri el. Nu conteaza.

-Daca zici tu...

Matt ne urmarea cu atentie discutia, cand s-a indreptat spre frigider. Mancase deja o gramada, asa ca nu l-am mai urmarit sa vad ce avea de fapt de gand sa faca acolo. Lansandu-ma intr-o discutie cu Gabriel despre cate teme aveam pentru luni, l-am lasat pe Matt sa faca ce Doamne-iatra-ma avea de gand sa faca si i-am acordat atentie maxima fratelui meu mai mic.

-Sa vezi, idioata aia se asteapta sa citesc doua carti pana luni!

-Glumesti? Tu macar nu faci cu Ringcock... Desi pare de vreo 25 de ani, omul ala pare sa nu stie cum e sa ai o gramada de teme de facut

la toate materiile... Ma jur...

Gabriel a dat imediat sa ma contrazica sau sa vina cu alte motive pentru a-i plange mila, insa un geamat ne-a intrerupt trancaneala, silindu-ne sa cercetam care era situatia,

M-am intors spre locul din care am reperat geamatul si am ramas cu gura cascata: Matt tinea o cutie, aparent cu suc "vampiresc", intr-o mana si sorbea din ea. M-am uitat la el confuza. Nu era ala cumva sucul de portocale? Stiam ca aveam doua cutii in frigider cu acelasi ambalaj, insa numai unul dintre ele cu continut pentru oameni.

Sincer, cred ca eram paranoica. Cum Dumnezeu sa bea Matt sange? Am ras la ideea asta si m-am intors la loc spre Gabriel, insa fix cand am inceput sa discutam din nou despre Ringcock si Muller, respiratia greoaie a lui Matt ne-a atras din nou atentia.

-Matt, ce Dumne-... Matt!

Am sarit inainte spre cutia care inainte fusese plina. Am intors-o cu fundul in sus, in timp ce doua picaturi isi mai faceau cale spre exterior. Mirosul lui, cat si buzele lui Matt inca rosii, mi-au confirmat banuielile.