The new generation [Life in Greywood spin-off]

Capitolul 13 - Creepy history teachers

Capitolul 13

Creepy history teachers

Mi-am luat la revedere de la tata şi am luat-o spre intrarea în liceu, cu gândul încă la Cristine. Ceva era în neregulă cu ea, ştiam asta. Şi, cumva, ştiam că avea legătură şi cu Ringcock, însă toate îmi dădeau bătăi de cap atât de mari, încât nu mă mai puteam concentra pe nimic!

Şi totuşi, toate formau o legătură, dar eu trebuia să caut mai adânc. Chestiile astea aveau şi ele un sens, dar care? Până la urmă, ştiam că cineva era disperat după puterea oraşului. Iar cum bunică-mea nu putea ceda cârma vampirilor din Greywood, nebunul a hotărât să atace elevi ai liceului şi chiar şi pe mătuşa mea, Olivia, pentru a-şi întări ameninţarea.

Iar aici era vinovată şi profesoara mea de istorie, Francisca Green. Când am aflat că şi ea avea o legătură cu asta, m-am simţit pierdută cu totul. Iar acum, că l-am văzut pe Ringcock vorbind cu mătuşa mea, deveneam din ce în ce mai confuză.

Toate astea îmi treceau prin minte pe când eu şi Gabriel intram în clădirea liceului, iar acesta îmi sesiză starea ciudată, aşa că nu ezită să mă întrebe:

-Hei, te simţi bine?

-Nu, i-am replicat sec.

Îşi ridică o sprânceană. Inspiră aer adânc în piept, apoi îl expiră, parcă temându-se de ce avea să îmi spună.

-Bine atunci, dar totuşi. Bianca, ştiu că e cam nasol să vorbim despre asta, dar tu şi Matt... nu sunteţi cam tineri pentru...?

Mi-am dat o palmă peste frunte. Nu puteam să cred că despre asta voia să îmi vorbească.

-Taci, doar taci naibii din gură, bine? Avem şaisprezece – aproape şaptesprezece! Ce te doare pe tine undeva de ce facem noi? Şi ştii ceva? O să îţi cumpăr nişte dopuri de urechi special pentru căpăţâna aia băgăcioasă!

Câţiva au trecut pe lângă noi aruncându-ne priviri ciudate, însă i-am ignorat. Uram când îmi făcea Gabriel chestiile astea. Uneori, nu ştiam cum puteam să-l fac odată să tacă din gură.

-Bine, gata, nu te precipita! sări şi el, dându-şi ochii peste cap. Voiam doar să îţi spun să ai grijă cu el. De când îl cunoşti nu s-au întâmplat decât nenorociri în oraşul ăsta.

L-am privit cu gura căscată. Cum de îndrăznea să spună toate astea despre Matt? Matt era cel mai inofensiv tip din toată lumea, în niciun caz un problematic.

-Tu să nu vorbeşti aşa de Matt, Gabriel. Nu uita că suntem în Greywood, oraşul tuturor ciudăţeniilor, ok? Ce e între mine şi Matt, e între mine şi Matt şi ne priveşte doar pe mine şi pe Matt. Ai priceput?

Fratele meu mă privi buimăcit, parcă neaşteptându-se să-i spun aşa ceva. Ignorându-l, i-am întors spatele şi am luat-o spre clasa de istorie, exact când sună clopoţelul.

Nu îmi venea să cred că şi el stătea pe capul meu – din nou. M-am gândit imediat ce ar fi făcut mama dacă ar fi ştiut. Sau poate ştia? La naiba, bineînţeles că ştia! Viziunile alea ciudate n-ar fi ratat ocazia să o informeze despre starea virginităţii mele. Şi totuşi...

Le-am ordonat gândurilor obositoare să mă părăsească, când am intrat în laboratorul de istorie.

Era ciudat să o văd pe domnişoara Heffley la catedră, şi nu pe enervanta, antipatica Green. Până când şi proiectele de pe pereţi erau date dispărute de când aceasta fusese reţinută de autorităţi, după cum oamenii din oraş ştiau. Hm. Asta s-o creadă ei. De-ar fi ştiut măcar ce povară era să fii vampir şi să ştii de toate porcăriile astea...