The new generation [Life in Greywood spin-off]

Capitolul 7- The hidden truth

Am sărit imediat din pat entuziasmată şi curioasă să îmi verific telefonul. Nu, nu obişnuiam să fiu atât de entuziasmată zilnic încât să sar din pat, însă ziua asta s-a dovedit a fi cu totul diferită.

Păcat că entuziasmul meu a pierit pe cât de repede mi-a apărut:

-La naiba!

Nu mai vorbisem cu Matt din ziua trecută, când m-am întâlnit cu Cristine şi Loren şi am mers înapoi la bunica mea acasă. Îi trimisem mesaje toată seara, însă el nu mi-a răspuns la niciunul. Renunţasem să-i mai trimit mesaje în idea că se trezise.

Dar nu. Era ora 11 -mda, eu pe la ora asta mă trezeam- şi el încă nu îmi răspunsese la mesaje. Am avut imediat o senzaţie ciudată despre asta, însă n-am avut prea mult timp să mă gândesc, că o bătaie în uşă mi-a distras atenţia.

Imediat, uşa s-a deschis şi în prag şi-a făcut apariţia fratele meu, Gabriel, ce îşi ţinea ochii acoperiţi cu palma stângă.

-Of, eşti îmbrăcată, îmi pot elibera privirea?

-Mdea, sunt cu hainele pe mine, i-am replicat plictisită.

-Hei, ce ai? m-a întrebat evident observând schimbarea mea de stare. Nu pari prea vioaie azi.

-Mda, i-am replicat.

Probleme cu băieţii, am continuat în gândul meu, însă n-am dat glas vorbelor.

-Hei, m-a îmbărbătat el, lasă prostiile. Ok? În plus, o să întârziem la liceu.

L-am privit şi am observat că era îmbrăcat deja pentru liceu. La naiba! Stai... mai aveam să-mi termin tema la engleză... De două ori la naiba! 

Fratele meu mi-a observat imediat neliniştea şi m-a întrebat precaut, de parcă n-ar fi vrut să declanşeze cumva o bombă cu ceas.

-Sunt bine, i-am răspuns întrebării lui nepuse. Hai, du-te şi mănâncă, vin şi eu imediat, ok?

A ridicat din umeri şi a coborât scările în grabă. M-am dus să mă schimb, dar gândurile mi-au zburat din nou spre discuţia pe care am avut-o cu Marta ziua trecută după ce m-am întors la ea acasă cu Cristine şi Loren, despre profa de istorie, Green. Observasem zilele trecute că purta brăţara purpurie a vampirilor şi de aceea decisem încă de atunci că trebuia să vorbesc cu mama tatălui meu.

Îmi şi amintesc cât de ciudat s-a comportat când am întrebat-o despre ea:

-Bunico, trebuie să vorbim despre ceva.

-Despre ce anume, draga mea? m-a întrebat pe un ton suspect de politicos.

-Francisca Green, profesoara de istoria de la liceul din Greywood, s-a transformat de curând în vampir? am întrebat-o pe un ton care speram să sune cât de cât matur şi serios.

Însă chipul i s-a înăsprit imediat.

-Ah, acea profesoară. Mda. A aflat de existenţa vampirilor şi a preferat să se transforme în vampir, mi-a replicat scurt.

-Atât? am replicat surprinsă căci nu îmi oferea mai multe detalii şi părea foarte reţinută. Care vampir "a dat-o în bară"?

A şovăit o secundă, apoi mi-a răspuns hotărâtă:

-Mă tem că nu-l cunoşti, Bianca. Acum scuză-mă, trebuie să-l ajut pe Zaharia cu ceva.

Hmm, acum că mă gândeam din nou la discuţia aceea şi la modul în care ezitase să îmi dea toate detaliile mi-a confirmat bănuielile cum că bunica mea, Marta, ascundea unele lucruri. Oare de ce? Adică, ce motiv ar fi avut să facă asta?