The new generation [Life in Greywood spin-off]

Capitolul 2 - Când un mic secret iese la iveală...

-Hmm.. ăsta a fost ultimul.

I-am privit mândră bandajele aplicate de mine şi am răsuflat uşurată. Mda, folosisem cam întreaga rezervă de bandaje găsite la cabinetul medical sărac al liceului, dar hei! M-am descurcat chiar foarte bine!

-Ăă, îţi mulţu-... ba nu, o să mă laşi de izbelişte dacă zic asta. Îţi rămân dator.

-Cam aşa ceva, l-am aprobat.

-Acum aveam oră cu Ringcock, crezi că o să se supere că am chiulit din prima zi?

M-am lansat într-un râs isteric. Profu' Ringcock era, după cum sugera şi numele lui, un prof super sexy. Erau tot felul de zvonuri cum că era homosexual, ceea ce ar fi însemnat o dezamăgire totală pentru fetele din liceul Greywood. Cu toate astea, nu dădeam crezare zvonurilor, şi totuşi...

-Dacă eşti homo s-ar putea să te scuze.

M-a privit ciudat şi am început să râd şi mai tare.

-Scuze, după ce o să petreci două zile în liceul ăsta o să înţelegi de ce am zis asta. Mă rog, şi eu aveam oră cu Ringcock şi poţi să stai liniştit. Nu foloseşte catalog decât odată pe semestru, şi atunci doar când trebuie să treacă note, şi, în plus, e super de treabă.

-E bine atunci. Şi sunt curios de ce are numele ăsta de familie.

-Îţi jur că e din naştere! Ne-a şi arătat certificatul de naştere în prima zi a lui la acest liceu ca să alunge orice dubiu.

-Drăguţ din partea lui.

-Daa, am fost de acord.

Mă gândeam obsesiv la ce să mai spun, când un foşnet mi-a distras atenţia. Mai înainte să îmi dau seama, cineva se apropia de noi.

Mi-am simţit sângele îngheţând în vene când am recunoscut-o pe mama venind înspre mine. Toţi muşchii mi s-au încordat când am realizat că mai aveam o oră de curs şi mama ştia asta.

La dracu'!

-Oh, bună, Bianca! a strigat mama veselă.

Staţi calmi, era de faţadă.

-Hei, mama! i-am făcut eu jocul.

-Ce faci, mama? m-a întrebat pe un ton la fel de suspect de drăguţ, apoi s-a întors spre Matt.

-Bună, eu sunt Lorena Moldovan, mama Biancăi.

-El e Matt Fringstom, mamă, i-am tăiat replica nerostită a lui Matt. Ce faci aici? am întrebat-o.

-M-am întors de la muncă. Şeful meu mi-a zis că astăzi pot pleca mai devreme.

Ce drăguţ! A plecat după mine la şcoală şi s-a întors înaintea mea! Oficial, şcoala era mai grea ca serviciul!

Parcă ghicind la ce mă gndesc, mama mi-a tăiat-o.

-Desigur, astăzi este o excepţie.

-Mhm.

Deja începeam să mă plictisesc. M-am întors către Matt.

-Păi, mă bucur că te-am putut ajuta cu alea, de acum să ai mai multă grijă pe unde calci, ok?

Matt m-a privit confuz, căci nu călcase pe nimic greşit, ci doar şi-a luat o mamă de bătaie de la un băiat pe care, mulţumită puterilor mele pe care nu aveam voie să le folosesc, l-am nenorocit în bătaie. Deci, da, un limbaj codat era necesar.

Spre norocul meu, Matt nu m-a întrebat la ce mă refeream, ci mi-a spus un cuminte la revedere şi totul a fost bine.

Până am ajuns acasă.