Salveaza-mi sufletul

Capitolul 21

Damian

Am camere de supraveghere în toată casa, atăt pentru mine cât și pentru siguranța tuturor care locuiesc în ea.

La cea din dormitorul meu sunt singurul care are acces și acum fierb de furie de când am văzut scena dintre Vlad și Violeta. Nenorociții, și-au bătut joc de mine. Cel mai mult urăsc minciuna și lucrurile făcute pe la spatele meu. Vlad o să regrete singur ce a făcut, dar ea, ea va plăti cu vârf și îndesat. A vrut iubire, îi arăt eu iubire. Remus e lichidat, să o vad acum cum îmi va mânca din palmă după ce nu va mai avea nimic pe numele ei.

- Georgeeeeee!

- Da, Damian.

- Vino aici, acum!

- Ce este? De ce strigi?

- Ar trebui să fiu supărat pe tine.

- Da știu. Îmi pare rău că nu am fost cu ochii pe ea.

- Nu la asta mă refer.

- Atunci?

- La faptul că știai ce s-a întâmplat între ea și Vlad.

- Damian...

- George, ai uitat cine sunt? Uiți că nu îmi scapă nimic, nici un detaliu și am ochi peste tot? Cu asta trebuia să începi când am venit. De ce ai ținut ascuns? Le ți cumva partea?

- Am tăcut pentru tine. Mă gândeam că te va afecta și sincer dacă Vlad m-a lămurit că a fost doar o rătăcire, nu i-am mai dat atâta importanță.

- Mda, așa susține că ar fi fost. În orice caz nu vreau să îmi mai ascunzi nimic de azi înainte, oricât ar fi sau nu de grav.

- Îmi pare rău.

- Mă duc în oraș. Sună-mă când își revine, am de purtat o discuție serioasă cu ea. Nu te miști de aici.

- Bine Damian.

George

Situația era mai complicată decât credeam. Am uitat de camerele de supraveghere. Eram convins că așa a aflat Damian ce s-a întâmplat. Stau și mă uit la ea și observ că începe să clipească. Mă apropii ușor, fără să o sperii și o ating pe mână. A deschis ochii și când m-a văzut a făcut ochii mari și a început să strige.

- Lasă-mă, nu mă atinge. Pleacă de lângă mine! Nu vreau să te văd.

- Nu te mai agita, îți faci rău.

- Nu, lasă-mă.

Și-a smuls perfuzia și s-a cuibărit în colțul patului cu genunchii la piept.

- Uite, nu mă apropii de tine, păstrez distanța, dar vreau să vorbim.

- Nu vreau să vorbesc cu tine. Credeam că ești altfel, dar ești doar marioneta lui, iar Damian e un criminal.

- Nu spune asta. Nu ști nimic.

- Poftim? Mai ai curajul să-mi spui asta? Am fost acolo, am văzut tot cu ochii mei.

- Nu îl poți acuza pentru ceva ce nu a făcut.

- George, l-am văzut ieșind cu sânge pe mâini. Nu-i mai ține partea.

- E doar ceea ce crezi tu.

- Și tu? Ai zis că nu ești ca el. Ce căutai acolo dacă nu ai avut de-a face cu ce s-a întâmplat?

- Am venit după tine, ți-am localizat telefonul.