Salveaza-mi sufletul

Capitolul 16

Violeta

Mă simt atât de ușurată că am reușit să-i țin piept lui Damian și mă întorc la mine acasă. Îmi doresc să stau singură, cu gândurile și cu lacrimile mele. Toată lumea m-a mințit. Când credeam că în sfârșit mi-am recăpătat încrederea în mine, că am un sprijin să pot continua, Vlad mi-a dat lovitura de grație. Nici în George nu pot avea încredere... și el știa că Vlad a fost iubitul surorii mele, dar nimeni nu mi-a spus nimic.

Nemernicul a știut cine sunt și cu toate astea s-a apropiat de mine. A făcut dragoste cu mine doar să-mi adâncească rânile fără să-i pese. Minciuni, peste tot numai minciuni. Mă simt atât de singură și doare al naibii de tare să lupți împotriva tuturor când ești lipsit de apărare.

Mă ridic încet din pat, deși încă sunt puțin amețită, dar măcar nu mă mai doare capul. Mă doare doar sufletul, e făcut bucățele. Am nevoie de un duș rapid, apoi să dispar cât mai repede din locul ăsta pe care îl detest.

George

- Nu știu dacă e o idee bună să mă pui pe mine să fiu umbra ei.

- George, ești singurul în care am încredere totală.

- Dar e atât de greu să ți pasul cu ea, e greu de ținut în frâu.

- Știu. Tocmai de aceea apelez la tine. O cunoști cel mai bine și ai fost singurul cu care a comunicat. Pregătește mașina, încăpățânata vrea să plece azi.

- Bine, mă duc acum.

- Sunt în birou. Anunță-mă când coboară.

Oftez și ies în curte. Nu mă așteptam ca Damian să-mi ceară asta. Voiam să fiu alături de ea, să o protejez, dar chiar să fiu mereu în preajma ei nu cred că îmi va face bine. Sunt bulversat de situația asta și îmi e teamă că lucrurile vor scăpa ușor de sub control.

Vlad

- Mara, ne uităm de o oră peste RMN și jur că nu văd nimic rău care să-mi atragă atenția. Ce este în neregulă cu ea?

- Nu-mi dau seama. Trei leșinuri în 24 de ore, nu e deloc normal, chiar dacă și-a recuperat memoria.

- Trebuie să repetăm analizele, ceva ne-a scăpat.

- E singura variantă existentă momentan.

- Din filmul ăsta nu pricep nimic. Contuzia în urma căzăturii e minoră, nu mă îngrijorează, dar totuși nu îmi place pentru că e lângă occipital, deși... la naiba, nu mai știu nimic.

- Ai mai sunat să vezi cum se simte?

- Da, am vorbit mai devreme. S-a trezit și e bine.

- Vlad,

- Mara, scuză-mă ce ai vrut să spui?

- Nu, spune tu primul.

- Nu era ceva important. Spune, te rog.

- Vlad... tu simți ceva aparte pentru ea? E ceva între voi?

- De ce? De ce mă întrebi asta?

- Doar întreb. Voiam să am o concluzie în urma felului în care te-ai comportat în seara accidentului.

- Adică? Cum m-am comportat?

- Erai foarte tulburat și i te adresai exact ca unei persoane pe care o iubești.

Rămân ușor blocat. Nici nu îmi aduc aminte cum am reacționat sau ce am făcut atunci.

- Probabil eram doar speriat.