Salveaza-mi sufletul

Capitolul 15

George

Eram neliniștit, știu că Damian trebuie să ajungă din clipă în clipă și speram să fie de acord să o ducă pe Violeta la spital. Deși respiră regulat, cu toate că nu a deschis ochii deloc, eram îngrijorat la fel ca și Vlad. Ceva se întâmplă cu ea, leșinurile întotdeauna au avut consecințe și la ea sunt prea dese. Stau și-i privesc trupul parcă lipsit de viață. E palidă și am observat că slăbise în ultima perioadă. Îmi e dragă, îmi aduce aminte de sora mea, când am reușit să o salvez din mâinile nenorocitului care-i era soț. Slavă Domnului că acum e bine, chiar dacă e la mii de kilometri de mine.

Am acceptat să lucrez pentru Damian ca să le protejez pe ele, pe ea și pe mama. Nu am trăit niciodată în lux și nici nu am dus o viață ușoară. După moartea tatălui meu, aveam 16 ani pe atunci, am rămas bărbatul în casă. Mama muncea pe rupte și vedeam cum oboseala își punea amprenta asupra ei. Când sora mea s-a căsătorit, am crezut că va fi mai ușor cu un bărbat adult în casă, dar nemernicul în loc să ne ajute, ne afunda și mai mult în sărăcie. Era mai tot timpul beat și devenise violent cu sora mea.

L-am întâlnit pe Damian când împlinisem 18 ani. Știam că e o persoană influentă, plină de bani și am început să fac tot felul de comisioane pentru el. A prins drag de mine, m-a luat sub aripa lui și i-am câștigat încrederea. Știam de la început cu ce se ocupă și ce fel de afaceri face, dar cu toate astea am acceptat să intru în lumea lui. M-a ajutat să le duc pe mama și pe sora mea departe și în siguranță iar pe scumpul meu cumnat l-a băgat la închisoare.

Sunt alături de el de opt ani, are încredere deplină în mine, îi sunt recunoscător pentru tot ce a făcut pentru mine, dar acum dacă ar trebui să o ajut pe Violeta, aș fi capabil să îl trădez. Femeia asta nu e un obiect de care el să se folosească pur și simplu, e specială, merită iubită, protejată și prețuită.

Am tresărit, împrăștiindu-mi gândurile când ușa dormitorului se deschide cu putere și Damian intră în cameră.

- Ce face? Cum se simte?

- Nu s-a trezit.

- Ce mama dracului s-a întâmplat? Am lipsit câteva ore și voi nu sunteți capabili să aveți grijă de ea?

- Damian...

- Taci George. Nu vreau să spun acum ceva ce o sa regret pe urmă.

- Trebuie să o ducem la spital. Te-am așteptat să ajungi.

- Asta mi-a zis și Vlad. Totuși ce s-a întâmplat? De ce e așa?

- ...........

- George! Cu tine vorbesc. A mâncat?

- Nu, a refuzat mâncarea aseară.

- La naiba.

- Damian... Violeta și-a recăpătat memoria.

- Și-a amintit tot?

- Da. A leșinat aseară și când și-a revenit își amintea foarte clar tot.

- Hmm... și acum dimineață ce s-a întâmplat?

- Nu știm.

- Lasă-mă singur cu ea. Dacă nu se trezește în jumătate de oră, o duc la spital.

- Vlad unde e?

- A plecat. Era deja în întârziere.

- Bine. Strigă-mă dacă ai nevoie de ceva o să fiu în living.

Damian

Cred că a trecut mai bine de jumătate de oră de când stau și o privesc ca un prost. Sentimentele mele sunt acum atât de confuze.