♥No Fue Mi Intencion Amarte ( Lutteo F.F. )♥

❤Capitolul 6❤ Buna Lunita !

               - Luna... eu.. spune Matteo cu vocea stinsa, coboara la nivelul meu si ma strange in brate, iar lacrimile incep sa curga si mai tare... 

         De ce mie ??? De ce mereu trebuie sa mi se intample mie, parintii mei biologici m au parasit cand eram un bebelus, iar acum parintii adoptivi, care mi au dat un nume, o noua sansa la viata si la fericire.. ii pierd... nu vreau o asemenea viata.. mi au oferit tot ce i mai bun, au avut grija de mine.. nu pot sa nu i vad in fiecare dimineata, nu vreau sa adorm fara ca tata sa imi spuna "Noapte buna, scumpa mea" si sa imi dea pupicul de noapte buna.. nu pot sa ma obisnuiesc cu asta e prea mult, este prea greu.. cum o sa ma descurc fara ei ?! Ma trezesc la realitate, sunt in bratele lui Matteo... Cu toate ca ma simt in siguranta in bratele lui, il imping usor, pentru cateva secunde ne am uitat unul in ochii celuilalt si am putut vedea mila, eu nu vreau asta,nu vreau sa i fie cuiva mila de mine, m am intors si am inceput sa alerg, Matteo ma striga disperat, dar i am ignorat strigatele si am continuat sa alerg, nu stiu unde ma duc, dar cert e ca voi fi foarte departe, departe de toate problemele.. Gasesc o banca si hotarasc sa ma odihnesc putin, dar inainte sa ma asez cineva ma prinde de mana si ma intoarce cu fata spre el..

          - Uite Luna, stiu ca esti la pamant datorita vestii, dar eu sunt alaturi de tine, poti avea incredere in mine.. a spus Matteo mai mult in soapta spre sfarsit

            Oare pot avea incredere in el ?! Imi da impresia ca da, dar e ceva ce ma sperie in legatura cu el. 

         - Matteo.. eu.. nu rezist prea mult si izbucnesc in lacrimi si ma cuibaresc la pieptul lui Matteo.. nu ma intereseaza acum sentimentul asta ciudat pe care l am in legatura cu el, in momentul asta e important ca nu m a lasat si totusi ma sustine si este alaturi de mine.

         Dupa ce ma mai linistesc putin Matteo ma conduce spre casa, intram si in living era dna Sharon care isi savura ceaiul. Isi intoarce privirea spre mine, ma priveste compatimitor, se ridica si se apropie cu pasi mici si totusi apasati, de mine. Raman surprinsa de actiunea doamnei Sharon, ma ia in brate

           - Totul o sa fie bine.. si eu am trecut prin asta la o varsta frageda, e greu sa pierzi cei mai importanti oameni din viata ta...

         - Multumesc pentru sustinere dna Sharon, acum daca ma scuzati ma duc in camera mea..

        - Desigur. isi intoarce privirea catre Matteo si ii face semn sa se apropie de ea si ii spune ceva in soapta, ceva ce eu nu pot descifra..

        Matteo da aprobator din cap, apoi vine spre mine si ma conduce in camera mea.. Gandul imi este fixat doar pe ultimul context in care mi am vazut parintii.. Nici macar nu am realizat ca eram in pat, iar Matteo ba se uita la mine, ba mai strangea cateva lucruri prin camera..

         - Buna Lunita !