Daemonia

Capitolul 1

Cap1:

Azi nu parea o zi asa grozava. Dupa ce ca aproape pierdusem autobuzul, acum trebuia sa stau langa ea, Erika Simmons. O sa-l omor pe Drew, nenorocitul asta, ma facut sa stau in locul asta. Nu pot nici sa vorbesc cu ea, fara sa spun vreo prostie sau sa ma fac de ras. Imi intorc capul in spate si il vad pe Drew distrandu-se copios alaturi de Hydra si Amelia. Imi strang pumnul si il arat. Vazand asta, Drew, se preface ca imbratiseaza pe cineva si apoi schiteaza un sarut. Ce noroc pe mine ca in curand chinul acesta se va termina, aproape am ajuns.

-Leo, incepand de la anu, e posibil sa nu mai veedem! Imi spuse aceasta.

-Nu ai de unde stii! Pana la urma, voi fi regele piratilor si voi cucerii intreaga lume!

La dracu’ iar am zis o tampenie. Macar rade. Incep sa rad si eu ca prostul. Spre norocul meu autobuzul a oprit  si am luat-o la sanatoasa, lovindu-l pe director. Acesta se prabuseste la pamant si isi sparge capul. Am dat de dracu’ bosorogul asta comunist ma va ucide.

-Cum te numesti? Intreba directorul cu o voce tremurand si extrem de nervoasa.

-Le…ah!...Legolas A-buda-meheles Mohamed al-III-lea. Da, numele meu este Legolas Abudameheles Mohamed al-III-lea! Ii spun directorului incercand sa par cat de serios puteam.

-Leo, frate, cum a fost sa stai langa Erika?

-Leo? Intreba directorul. Credeam ca numele lui este Legolas Abudameheles…

-Leo e prescurtare de la…Legolas! Da, e prescurtare de la Legolas! Intervin razand.

-Legolas?  Ce dracu’, cred ca glumesti? Numele tau este Leo Lucifer!

-Drew, aproape il pacalisem pe bosorogul asta! Nu puteai sa taci dracu’ din gura?

Inainte ca Drew sa-mi poata raspunda, directorul era deja in picioare. Ma privea stand cu mainile incrucisate si batand din picior.  Era atat de rosu la fata incat nici nu i se mai vedea firicelul de sange ce cobora de la baza parului si se oprise in sprancenele stufoase. Ochii lui negri precum carbunele straluceau de parca luasera foc, buza inferioara ii tremura, semn al starii avansate de nervozitate in care se afla. Isi scutura costumul negru de praf, isi aseza crava rosie ce parea un rau de sange peste camasa de un alb imaculat. Se apropie de mine si ma strange de umar. O stranger ferma, din care imi era imposibil sa scap. Ii privesc chipul, stiind ca urma sa fiu pedepsit pe viata si probabil sa fiu exmatriculat. Isi apropie chipul de al meu, incat ii puteam simtii respiratiile incete dar apasate.

-Tu si cu mine vom petrece ceva timp impreuna dupa ore, imi spuse aceasta eliberandu-ma. Se uita la toti din jur cu o privi ce iti facea sange sa inghete in vene, doar ca apoi sa iti aranjeze parul carunt si sa zambeasca cu voiosie. Acesta era omul de fier, regele de gheata al liceului Dasweber, directorul Amadeus Fuhrer. Scoala, ca si directorul, era ingrijita si aranjata. Holurile curate, toate gunoaiele separate si aruncate in cosuri de gunoi. Peretii erau albi precum primul strat de zapada, iar podeaua lucea atat de tare incat puteai sa o folosesti pe post de oglidna. De obicei eram fortati sa purtam uniforme. Baietii purtau costume negre, camasa si cravata, culorile ultimelor doua erau la alegerea noastra. Eu personal preferam camasa neagra si cravata alba, in timp ce Drew purta camasa alba si cravata neagra, cred ca poti spune ca eram antagonici. Iar fetele trebuiau sa poarte fusta, putin peste genuchi, camasa alba cu margini negru sau neagra cu margini rosi. Dar nu azi, azi fiind ultima zi de scoala puteam sa ne imbracam cum voiam. Orele au trecut greu, timpul parca fiind impotriva noastra. Tic tac, tic tac! Inca zece secunde si ultima ora urma sa se termine si dupa pot in sfarsit sa…oh! Stai, am uitat de director. Sa vezi ce ma freaca asta .

-Leo, iti urez succes! Imi spuse Hydra zambind. A da, am auzit ca odata, Fuhrer a violat un copil! La regulat atat de tare, incat acesta nu a mai putut merge cateva zile sau ceva de genu. Oricum, sper sa fie doar un zvon si daca nu e, am sa te rog sa faci poze!