Daemonia

Capitolul 15

Capitolul 15

Regele mi-a ascultat povestea in liniste, fara a ma intrerupe, apoi, la final, acesta imi vorbi pe un ton parinteste.

-Imrysn, acum aproximativ douazeci si patru de ani un tanar vrajitor si-a facut aparitia in Kalan Tri, lasandu-mi in grija un grimoire si o promisiune!

-Ce promisiune?

-Falkner mi-a promis ca fiul sau, Leon Alfred Lucifer, va readuce sceptrul lui Khalreshaar in posesia noastra!

-Si daca refuz?

-Atunci, tu si prietenii tai veti fi executati pentru uciderea unui Atesh!

-Daca voi face asta, atunci am cateva cerinte!

-Dragul meu, tatal tau a impus cerintele acum doua decenii, tu trebuie doar sa le indeplinesti!

-Uite, eu nu sunt tatal meu! Eu am propriile cerinte, pe care voi dori sa mi le onorati!

-Ai tupeu, Imrysn, imi place asta! Voi asculta ce ai de zis!

-Vreau sa-mi eliberezi prietenii si sa le permiti sa studieze alaturi de mareti elfi diferite arte, precum magia!

-Lasa asta, ce vrei tu? Pentru tine, ma refer!

-Nimic!

-Minti, toti vor cate ceva pentru ei! Ce vrei tu?

-Sire, tot ce-mi doresc este sa-mi salvez prietenii si asta e tot!

-Atunci de ce nu-mi ceri asta?

-Nu doresc sa implic pe nimeni in lupta mea, dar, din pacate, deja am implicat prea multe persoane!

-Ce vei face dupa ce imi vei aduce Sceptrul?

-Voi parasi Kalan Tri si-mi voi continua misiunea initiala!

-Dar prietenii tai, cei pe care i-am capturat alaturi de tine?

-Vor ramane aici cat timp vor considera ei necesar, apoi isi vor vedea de vietile lor!

-De asta mi-ai cerut sa le permit sa studieze alaturi de poporul meu?

-Da, si nu voi accepta “Nu!” drept raspuns!

-Esti decis nu-i asa, indiferent de consecinte?

-Da, indiferent de consecinte!

-In spatele meu, in partea stanga se afla o usa! Deschide-o si vei da de niste scari, la capatul carora te vor astepta trei din cei mai buni razboinici ai Kalan Tri-ului!

-Sa inteleg ce esti de acord cu conditiile mele, nu?

-Du-te odata, pana nu ma razgandesc!

Ascultand spusele regelui, am ajuns langa cei trei razboinici. O fetita ce avea in jur de zece anisori, isi facu aparitia, la capatul scarilor, balansandu-se cand pe un picior cand pe altul, strangand la piept un ursulet maroniu, din plus. Ochii ei azurii, pareau sa straluceasca mai puternic decat soarele unei zi de vara. Suvitele din parul ei precum abanosul cadeau in valuri peste rochia neagra, cu volanase albe ce o facea sa para o printesa gotica.

-Evelyn, a ajuns?

Un barbat inalt,  cu par blond, pana in la umeri, isi facu aparitia din spatele fetitei, urmat de Maeve.

-Da, a ajuns! Acum putem pleca, Maeve-selli?

-Leo, ea este Evelyn, iar el este Bowen! Imi spuse Maeve prezentandu-mi pe cei doi.

-Yo! Eu sunt Leo, imi pare bine de cunostiinta!

-Sa mergem, avem treaba! Intervenii Bowen pe un ton plin de aroganta si superioritate.