Daemonia

Capitolul 10

Stateam asezat pe una din treptele scarii, cantarindu-mi optiunile. Intr-un final, dupa o perioada scurta de gandire, nu aveam foarte mult timp, inainte ca cineva sa realizeze lipsa tipului inconstient, ce-mi luase locul. Fie ca vreau sa evadez, fie ca vreau sa-I ajut pe ceilalti trei, tot va trebuie sa trec de celelalte garzi. As putea…dar nu, asta n-ar merge! Sau…nici asta! Cred c-am stat, pret de doua minute, incercand sa gasesc o solutie, dar nimic. Ce bine ar fi, dac-as putea sa ma integrez printre ei…atunci-mi amintesc. Puteam face asta, puteam deveni unul din ei. Tot ce trebuie sa fac, este sa-mi dau seama cum voi afla unde gasesc cheile sau mai bine zis, daca ii voi salva sau ii voi lasa aici, sa putrezeasca. Ma intorc la ceilalti, incepand sa-mi schimb hainele cu cele ale gardianului.

-Ce cauti aici? Ma intreaba Lexi, furioasa.

Nu raspund, in schimb imi continui treaba, aruncandu-mi hainele de pe mine si luandu-le pe cele ale barbatului ce inca era inconstient.

-Doar n-o sa renunti si la lenjeria intima?

-De ce? Vrei sa ma vezi in costumul lui Adam? Ii raspund lui Rose, amuzandu*ma de chipul schimonosit pe care-l facuse.

-Voi doi scoateti sunete de-mperechere?

Ne uitam la Trakon, incercand sa-ntelegem ce vrea sa spuna aceasta cu sunete de imperechere. Apoi ma loveste. E posibil, e o sansa, ca acesta sa se fi referit, la faptul ca, conversatia dintre mine si Rose, a sunat ca si cum am fi flirtat unul cu celalalt, dar nu pot stii pana nu intreb.

-Am avut un lapsus, se mai intampla! Spuse acesta razand.

Imi misc capul, amuzat de situatie, apoi ma indrept spre punte. Rasuflu apasat, spunandu-mi ca nu pot sa-i las aici, sa putrezeasca, desi va trebuie sa-mi fac un plan al dracu’ de bun pentru a reusi. Chiar inainte de-a deschide grilajul si-a ma urca pe puntea navei, se auzi strigatele unuia dintre pirati, catre cel ce zacea inconstient in cala.

-Seta, ce dureaza atat? O sa ramai fara rom, sobolan inutil.

-M-am amuzat putin cu puslamalele alea. Le-am pus sa-i bage limba pe gat lycanului!

-Seta, caine turbat, sper ca nu te-ai atins de vrajitoare sau vei ajunge hrana pentru rechini.

-Nu m-am atins, desi nu m-ar deranja s-o smotocesc putin! Ii raspund, rajind malefic.

-Nici pe noi amice, dar vrajitoare valoreaza mai mult decat lycanul! Asa ca tine-ti departe soldatelul de campul ei de batalie, ca altfel il vei servi la cina!

Asta devenea ciudat, ar fi bine sa scap de ei si sa aflu unde sunt cheile si ce mod de-a face asta, decat cu niste piratii amortiti de rom. Picaturi de sange-ncep sa-mi pice pe chip, din lama stralucitoare, imbibata de sangele interlocutorului meu. Cheama capitanul! Spuse acesta inainte de-a se prabusi langa mine, inecandu-se-n propriul sange. In fata mea, statea o fata in haine negre, cu chipul acoperit, dar ce mi-a atras atentia au fost ochii ei, unul safiriu si unul negru precum smoala.

-Cine esti?

-Cheile sunt in cabina capitanului! Daca reusesti sa scapi de pe vas, vom continua discutia!

Nici nu termina bine ce are de spus, caci fata sari peste bord. Asta a fost ciudat, dar util. Imi sterg sangele de pe fata, neavand timp sa fiu speriat si ma indrept spre cabina capitanului. Timpul tocmai se scurtase ingrozitor de mult, in orice secunda cadavrul acelui tip ar fi putut fi descoperit si odata cu el, tot planul meu. Ma uit de jur imprejur, incercand sa descopar unde se afla camera lui Isaac Teach, dar fara succes. Locul era o cocina, butoaie aruncate, sfori desfacute si intinse peste podeau putin umeda, chiar si panzele erau ravasite, fiind jumatate stranse, jumatate lasate in voia acelei adieri slabe de vant.