Daemonia

Capitolul 6

Carpentri radea copios privindu-l pe Falkner tusind, dupa ce aproape se inecase cu apa ce batranul il fortase sa o inghita.

-Batrane, ce mi-ai facut?

-Dragul meu baiat, eu doar ti-am dat putere si nemurire. Acum e blestemul tau, nu al meu. Mie mi-a ajuns, am trait ani si ani si am pierdut tot ce iubeam.

-Dar ai spus…

-Am mintit! Spuse batranul dand pe gat apa din pocalul lui.

Carpentri se apropie de Falkner si il impinge in lac, apoi il urmeaza. “Sunt liber!” striga batranul in timp ce corpul ii era inconjurat de un vortex de apa. Falkner era speriat, pietrificat, in timp ce trupul batranului se ofiliea. Mica tornda ce se formase in jurul lui se ridica in aer, doar ca apoi sa-l loveasca pe Falkner cu putere, dupa care disparu. Carpentri nu era nimic mai mult decat un schelet imbracat, intre timp ce tanarul Falkner trecea prin dureri ingrozitoare. Imediat ce a fost lovit de acel vortex ceva a inceput sa se schimbe in el. Mai intai au fost cateva furnicaturi, urmate de mici impulsuri electrice ce i-au strabatut tot corpul, ca o durere cumplita ii acapara corpul, apoi nimic. Durerea, furnicaturile si impulsurile disparura. Falkner ramase cateva minute bune, privindu-l incremenit pe batranul Carpentri sau ce ramasese din el. Voia sa plece, sa fuga cat mai departe, dar corpul nu ii se misca, iar inima ii batea nebuneste in piept. Intr-un final, fara sa realizeze, acesta se trezi alergand, prin padure, inspre casa, unde spera el ca va gasi confort si alinare, dar lucrurile nu statea chiar cum spera el.  Zeus isi privi fiul extrem de bucuros, crezand ca acesta ii adusese ce ii ceruse. Il cerceta din cap pana in picioare, cautand roca cereasca, dar nu vazu nimic.

-Falkner! Striga aceasta. Unde e? Unde e steaua?

-Nu o am, dar tata…lacul…batranul Carpentri…spuse Falkner printre gafaieli, in timp ce gesticula energic.

Zeus se apropie de fiul sau, pasind apasat si respirand incet. Privirea plina de bucurie si mandrie de mai devreme, era acum umbrita de dezamagire si furie. Falkner il privea pe batran cum se apropia incet de el.

-Deci nu ai adus-o? M-ai facut de ras pentru ultima oara, netrebnicule !

Batranul fierar, acaparat de manie, isi lovi lovi fiul cu sete. Il apuca de umeri si-l arunca in incapere, apoi inchide usa in spatele lor. Falkner statea intins la pamant, realizand ce prostie facuse cand se intorsese fara materialul cerut, cand crezuse ca va gasi ajutor si intelegere. Niciodata, in viata lui, nu fusese pe placul tatalui sau, acesta considerandu-l slab si nevrednic. Falkner preferase mereu sa citeasca, in loc sa-si petreaca tipul in fierarie , alauri de batran, forjand arme si unelte.

-M-ai facut de ras pentru ultima data, repeta Zeus.Te voi ucide! Spuse acesta, apucand o bucata subtire de fier.

In acest moment, moartea batranului Carpentri sau orice alta intamplare nefericita ce-I apasa sufletul disparuse, iar corpul ii fu acaparat de o frica teribila. Vru sa spuna ceva, dar nu apuca. Prima lovitura ii atinse coapsa, durerea se imprastie rapid prin tot trupul lui. Lacrimile ce le abtinuse pana atunci, izbucnira precum o cascada, inundandu-i chipul. Falkner incerca sa-ntinda mana spre coapsa, dar nu apuca, o rafala de lovituri se coborara asupra lui.

-Stai aici si mori, caine nerecunoscator, ce esti!

Imediat ce lasa arma jos, Zeus se intoarse, privind corpul plin de sange al fiului sau. Nu-l interesa ce se putea intampla cu Falkner, el simtindu-se impacat si mandru. Fiind sigur ca si stramosii lui ii impart sentimentele. Pana la urma, de ce l-ar interesa? Falkner spusese ca nu doreste sa-i continue munca, dorind sa devina invatat. Nu avea nevoie de el, Rupert va urma traditia familie, devenind urmatorul maestru fierar. Rupert Lucifer, fratele mai mic al lui Falkner, era un copil robust, ce semana leit cu tatal lui. In timp ce Zeus se bucura vazandu-si fiul acaparat de spasmele cauzate de dureri, Falkner privea focul ce palpaia in cuptor, dorindu-si moartea tatalui sau. Isi imagina focul crescand devenind un dragon, ce ataca satul. Mai intai vazu imaginea tatalui sau fiind inghitit de dragon, ii vazu carnea topindu-se de pe oasele batranului si-i auzi strigatele de durere si agonie. Dupa ce termina cu Zeus, Falkner isi imagina dragonul iesind prin tavan, incepand sa distruga tot satul. Incet, incet, Falkner isi pierdea constiinta, pasind pe taramul viselor, uitand de dragonul de foc, uitand de ura fata de tatal sau, uitand chiar si de durerea ce pusese stapanire pe corpul sau. Voia sa doarma si asta facu.