Daemonia

Capitolul 9

-Lycan, pe bune? Stii ca asta nu e stiintific posibil. Lychanthropia este o boala psihica ce se manifesta printr-o psihoza cel face pe pacient sa creada ca se transforma in varcolac.

-Da, la fel cum, acum cateva ore, magia era imposibila si bineinteles existenta Daemoniei sau oricarui alt taram in afara de cel cunoscut tie. Trebuie sa intelegi ca tot ce stiai a fost sfaramat. Aici, orice crezi ca stii, se va intoarce impotriva ta si eventual te va ucide. Am ras, am glumit, dar de acum inainte lucrurile vor deveni ale dracu’ de serioase, intelegi?

Discursul serios pe care Amadeus incepuse sa mi-l faca, fu intrerup de strigatele de durere ale Fionei. Aceasta statea in genuchi, sprijinita cu o mana de o piatra masiva, acoperita de muschi verzi-galbui, ce o facea sa para ca dateaza din antichitate, lucru ce era foarte posibil.

-Inapoi! Striga aceasta, chiar inainte ca niste valuri de caldura sa-i paraseasca corpul, ofilind iarba din jur pe o raza de cativa metri.

Amadeus ma impinse cu putere in spate si inainte sa apuce sa vina langa mine, unul din acele valuri ii prinsera mana, facandu-l sa scoata un geamat inabusit de durere. Pielea mainii arse, capatase o culoare rosiatica, iar alocuri ii aparusera niste vezicule pline cu lichid serocitrin.

-Esti bine? Ma intreaba acesta cu o fata schimonosita de durere.

Nu apuc sa-i raspund, caci un nou strigat de durere, ne atrage privirile asupra Fionei. Stanca de care se sprijinea incepea sa se transforme in nisip, datorita caldurii emise de mana acesteia. Se intoarce inspre noi, incercand sa spuna ceva, dar imediat isi acopera gura cu mana libera, vomitand lava fierbinte, ce cadea pe iarba uscata de caldura ce aceasta o emana. Ochii ei caprui, incepusera sa-si schimbe forma si culoarea, ajungand sa arate precum ochii unui sarpe. Din pupila pareau a iesii flacari, iar pielea din jurul lor s-a transformat in solzi de un rosu metalizat. Corpul i-a fost cuprins de niste spasme teribile, venele i s-au marit atat de mult, incat puteai vedea sangele circuland prin ele. Mainile au inceput sa-I sangereze, iar prin piele au inceput sa-i creasca solzi. Unghiile i-au cazut, in locul lor aparand niste gheare.

-Leo, nu foarte departe de aici se afla un lac, vreau sa te duci sa-mi aduci niste apa! Spuse aceasta intinzandu-mi o sticla goala.   

                Aprob din cap, apucand recipientul, vrand sa plec, dar un nou strigat de durere, ma facu sa ma intorc spre Fiona. Aceasta se tinea cu mainile, mai bine zis, ghearele de spate, infigandu-si mainile in pielea ce parea a fi un vulcan gata sa explodeze. Inainte de-a-mi da seama ce se intampla cu ea, mainile ii cazura pe langa corp, spatele i se arcui, scotand un raget infiorator. O pereche de aripi, nu foarte mari, putin mai mari decat spatele ei, i-au strapuns pielea. Fiona privea cerul, stand cu gura deschisa, gafaind in timp ce resturile de material textil se lipeau de corpul ei umed de sudoare. Se pare ca-si terminase transformarea, sau cel putin asa crezusem eu. Cateva secunde mai tarziu, un nou strigat de durere fu urmat de aparitia unei cozii de reptila si finalizat cu un suflu de foc, ce s-a inaltat spre cer.

-Leo, du-te odata! Striga Amadeus, inainte de-a se duce la Fiona, ce tocmai cazuse in genuchi.

-Acum plec! Ii raspund acestuia, in timp ce incep sa alerg pe cararea serpuita ce ducea spre padurea aflata la baza dealului pe care ne aflam.

Discul solar, ce abia se mai vedea, isi arunca ultimele raze deasupra padurii ce se intindea in fata mea, facand-o sa para ca si cum ar fi fost cuprinsa de flacari Fionei. In timp ce raul de care-mi spusese Amadeus, parea facut din lava incinsa. Putin mai departe, muntii cu crestele albe, acoperite de zapada, aratau precum niste gardieni tacuti, ce vegheau asupra intregului peisaj. Dintr-o data pandantivul pe care Fiona mi-l oferise incepu sa straluceasca puternic, fortandu-ma sa-mi acopar ochii cu mana.