Daemonia

Capitolul 3

Eram din nou acaparat de intuneric. Corpul imi ardea, iar partea stanga era amortita. “Are nevoie de un doctor, atfel o sa moara!” Vocea Hydrei imi rasuna puternic in cap. Imi deschid ochii, clipind des, privind tavanul din piatra. Stateam cu capul asezat in poala Hydrei.

-Are nevoie de un medic, acum! Striga aceasta, ridicandu-se brusc.

Stateam intins pe podeau rece, privind de jur meu. Eram intr-un fel de celula cu pereti de piatra, Hydra statea in fata gratiilor ce ne tineau inchisi.  Ma ridic cu greu, sprijinindu-ma de perete, incercand sa stau in picioare. In fata noastra, pe partea cealalta a gratiilor, isi facu aparitia un barbat inalt, bine facut, avand o cagula pe cap, flutura un pistol intre noi.

-Gura, voi doi!

Noi doi? Tipul asta e idiot sau ce? Eu nici macar nu am zis nimic, inca. Cineva ar treui sa-i ofere niste lectii de gramatica.

-Moose, baiatul s-a trezit? Se auzi o voce mai subtire ca a celui ce tipa la noi, dar mult mai impunatoare.

-Da, s-a trezit! Vreti sa aduc fata? Intreaba acesta.

-Da!

Raspunsul celuilalt a fost scurt si fara explicatii suplimentare. Usa celulei se deschide, iar Hydra fu trasa afara de bratele puternice ale barbatului. Incerc sa-l atac, dar tot ce reusesc sa fac este sa ma clatin pe picioare, iar dupa primul pas facut, sa ma prabusesc la pamant.  Incerc sa ma ridic, dar nu reusesc. Corpul nu asculta comeziile date de creier. In momente ca acestea mi-as dori sa pot face la fel ca personajele din anime, sa ma pot ridica prin vointa pura.

-Morfina! Daca vrei sa o salvezi, injecteaza-te cu ea! Se auzi din nou acea voce subtire si impunatoare.

Imi ridic privirea, privind seringa pe care acesta o lasase in fata mea. Nesimtitul asta, nu putea sa-mi dea si el pastille? Nu, nu, au trebuit sa fie injectii. La dracu’, ce-ar trebui sa fac acum? Imi e frica de ace, mai ceva ca dracului de tamaie sau de apa sfintiita, dar si daca nu ma intep cu acul ala amenintator, nu voi putea sa ma misc, iar Hydra ar putea sa moara. Imi intind mana, apucand seringa, injectand serul incolor in umarul ranit.

-Bun, acum inainte ca morfina sa-si faca efectul, trebuie sa vorbim!

-Ce vrei?

-Sa ucizi pe cineva, iar daca nu o faci, iti vom ucide iubita!

-Ce? Raspund facand ochii cat cepele. Pot sa o vad si eu?  Adica, macar daca e sa mor, sa o cunosc si eu.

-Nu face pe prostul! O sa-i zbor creierul.

-Cui? Ce iubita? Esti tampit? Singurele persoane ce ma suporta sunt sora-mea, amicul Drew si cred ca Hydra, dar despre ea nu sunt sigur. Ah, da! Sa nu uit de Amadeus, si el cred ca ma suporta. Deci nu vad de unde pana unde iubita.

-Fata care era cu tine, nu face pe prostul! Daca nu faci ce-ti cerem, o vom ucide!

-Priviti partea buna: daca o ucideti o sa am si eu liniste, nu o sa mai aud chestii de genul: “Trebuie sa vezi un doctor” sau “nu te misca!” Pricepeti unde bat?

-Okey, sefu’ s-o ucid pe…

-Woi, calm! Strig la tipul ce dorea cu entuziasm sa-i faca Hydrei o noua gaura. Glumeam, glumeam! O sa fac ce-mi spuneti!

-Asa mai vii de acasa! Asculta cu atentie, pustiulica!

Tipul se apropie de mine, dupa ce deschide usa ce statea intre mine si el. Imi apuca mana si imi pune o alta seringa in palma.

-Aceasta este adrenalina, te va ajuta sa-ti faci treaba.

-Auzi? Pe bune, frate, pastille nu aveti?