Capitolul 4

49 1 4
                                    

Imi deschid ochii, clipind des. Totul parea incetosat, ca si cum o panza de paianjen imi acoperea privirea, reusesc sa vad tavanul alb si un aparat ce parea a-mi monitoriza bataile inimi.  Imi intorc capul cercetand din priviri camera, incercand sa aflu unde eram. Aparent, dupa aparatul din stanga mea si perfuzia ce statea langa el, ma aflam intr-un spital. Un furtunas subtire creeaza o cale de acces lichidului rosiatic, aflat in perfuzie, pentru a-mi patrunde in corp prin intermediul unui ac ce-mi penetra pielea.

-Leo, te-ai trezit?

Nu apuc sa vad cine mi-a rostit numele, caci eram deja cuprins intr-o stransoare din care nu aveam sa scap usor. Fire din parul roscat imi acoperisera fata, iar mirosul de trandafir imi umplu sinusurile nazale.

-Amelia?! Chiar tu esti?  Trebuie sa ma salvezi si cat mai repede cu putinta! Deja am un ac infipt in mana si cine stie cate vor mai urma!

-Se numeste perfuzie, dragul meu frate, iar acul acela de care spui tu se numeste fluturas! Tu chiar nu stii nimic despre medicina?

-De ce as stii ceva despre maleficitatea asta?

-Nu e malefica, ti-a salvat viata! Ar trebui sa fi recunoscator!

Se pare ca draga mea, Amelia se suparase. Din nou avusesem curajul nesimtit de ai insulta pasiunea de-o viata si obiectul chinului meu etern, medicina. Dar lasand asta la o parte, ce caut eu intr-um spital? Trebuie sa scap de aici, cat mai repede cu putina, inainte sa apara vreun idiot cu un ac in mana. Nici nu-mi termin bine gandul, caci in fata usii isi face aparitia, Hydra, imbracata in asistenta, fluturand o seringa.

-Pisicel, ma lasi sa vorbesc putin cu pufulet? Spuse aceasta zambind malefic.

-Eh? Dar…bine fie, dar doar doua minute! Si tu, Leo, tine-ti mainele acasa si nu face vreo prostie ca altfel…termina aceasta mimand ca ma strange de gat.

-Da, da, pisicel! Ii raspund sarcastic. Dar poti te rog sa iei si chestia aia pe care Hydra o tine in mana?  

-Nu!

Amelia se ridica de pe marginea patului si da sa paraseasca camera, dar se opreste atintindu-si privirile asupra Hydrei.

-Iepuras, daca perversul de frate-miu, face vreo prostie, inteapa-l! Continua aceasta zambindu-mi dulce.

Amelia paraseste salonul, dar nu ea era problema. Problema era Hydra si nenorocirea aia de seringa din mana ei. Aparent, inainte de a-mi executa planul de evadare din acest spital, trebuie sa scap de ea, iar asta nu va fi foarte usor. In timp ce eu imi cantarea cu foarte mare atentie sansele de reusita, foarte slabe ce-i drept, Hydra se apropie de mine, pasind incet. Isi trase un scaun langa patul meu, pe care se si aseaza, picior peste picior, incepand sa studieze acul.

-Deci, Leo, am sa te rog sa-mi explici ce ai vrut sa spui inainte sa lesini!

-Nimic! Ii raspund, incercand sa-mi ascund privirea.

Aparent raspunsul meu nu a fost pe placul ei, astfel ca aceasta se ridica furtunos de pe scaun, aducand acul atat de aproape de ochiul meu, incat il putea vedea mai bine decat la microscop.

-Am spus sa explici, sau voi fi nevoita sa-ti fac o injectie! Replica aceasta fluturandu-mi acul prin fata ochiilor.

-Bine, bine, am sa iti spun! Nu l-am omorat niciodata pe Thomas Wright. Stii cand am plecat, l-am pus pe acel Moose sa aduca un pistol, da? Dar pe drum am realizat ca acesta nu-mi va fi de folos.  

Ma opresc din a povesti, privind-o pe Hydra ce statea picior peste picior, asteptand sa termin de explicat.  In timp ce-mi tineam ochii atintuiti asupra ei, imi trecu prin minte faptul ca pentru cateva minute bune, chiar voiam sa-l ucid pe procuror.

DaemoniaWhere stories live. Discover now