Lumi paralele

Şcoala

  Ajung în fața liceului şi mă gândesc dacă să intru sau dacă să fug spre pădure pentru a o învia pe Freya şi pentru a mă ajuta să îmi amintesc de el, de cel pe care îl iubesc. L-am dezamăgit pe el când l-am părăsit , nu mai pot dezamăgi pe nimeni , aceea fiind mama.
  Ştiu ce o să fac. O să merg la liceu şi după aceea o să merg repede la Freya.  Chiar dacă ştiu că îi dau un avans iubirii mele veşnice, chiar dacă ştiu că el în acest moment poate e pe drum înspre acel oraş mic şi neînsemnat, chiar dacă o să îl  pierd o perioadă, asta nu mă afectează atât de mult încât să mă doboare în acest moment, pentru că sunt sigură de forțele mele şi ştiu că atunci când o să ştiu cine e o să fac tot posibilul pentru a îl găsi. Dacă el credea că va scăpa aşa uşor de mine , plecând departe, s-a înșelat amarnic. Nu o să scape de mine niciodată, nici măcar atunci când o să mor.
  Merg pe holurile liceului şi intru  în clasă mai devreme decât am intrat vreodată, cu zece minute mai devreme. Dar atunci când îmi arunc privirea pe in clasă văd ceva ce, sincer, în aceste momente, nu mi-aş fi dorit să văd.
  Cineva stă în banca mea, iar pe lângă acea persoană mai sunt trei oameni,sau ceva de genu, iar restul clasei e pustie. Nu înțeleg ce caută aici şi sincer nici nu mă interesează pentru că ea nu e binevenită în şcoala mea.
-Ce cauți aici, Darla?îi spun fetei din fața mea , pe un ton acid, făcând abstracție de cei din jurul nostru.
  Dar nu îmi răspunde. Doar se ridică în picioare şi începe să mă analizeze din cap până în picioare,  iar privire ei îmi inspiră autoritate şi superioritate. Nu îmi pot da  seama cine se crede această vrăjitoare. Dacă e liderul grupului ei , asta nu înseamnă că poate să facă din mine cârpa ei de şters pe jos. Eu nu sunt jucăria ei, de mine nu îşi bate joc nimeni.
-Sunt aici pentru a-ți băga mințile în cap, draga mea Ana. Scuză-mă că te întreb asta, sau poate nu îmi pare aşa rău, dar tu eşti oarbă?
-Poftim? Cum m-ai făcut? Cred că ar trebui să ai grijă cum vorbești, draga mea Darla, spun accentuând ultimele cuvinte pe care şi ea mi le-a adresat mie.
-Îmi pare rău pentru că te-am făcut oarbă, trebuia să te fac proastă,  pentru că asta eşti.
  Atunci când aud cuvintele acestei fete tupeiste, mă aprind, iar în câteva secunde mă aflu lângă ea, iar palma mea îi loveşte obrazul, care se înroşeşte după doar câteva secunde. Mă simt atât de bine, de când voiam să fac asta. Ridică privirea spre mine şi mă priveşte de parcă ar vrea să mă mănânce. Dar dacă a vrut scandal, să facem scandal. Eu sunt pregătită pentru ea oricând.
  O văd că ridică mâna la mine , probabil pentru a mă lovi, dar nu face asta. Îşi coboară mâna, apoi privirea şi se îndepărtează de mine şi se aşează în banca în care stătea până să ajung eu. 
  Se pare că micuța vrăjitoare, aşa cum m-a numit ea prima dată când ne-am întâlnit, a cam băgat spaima în ea. În sufletul meu se iveşte o satisfacție enormă,  dar aceasta începe să scadă atunci când două brațe puternice, de bărbat, mă cuprind. Îmi dau seama că nu eu sunt motivul supunerii Darlei, ci persoana care m-a cuprins într -o îmbrătişare.
  Întorc capul pentru a vedea cine e, dar nu mă desprind din brațele lui, iar buzele sale le ating pe ale mele. Mi le retrag repede şi mă îndepărtez de el pentru a nu înnebuni Darla, dar aceasta se ridică în picioare şi începe să țipe.
-Ce crezi că faci, Victor? Tocmai cu ea te-ai găsit să te săruți?
  O văd pe Darla că fierbe de furie  şi asta nu mă bucură, deşi sunt foarte ruşinată de ceea ce s-a întâmplat.
-Stai jos imediat, Darla. Nu am de ce să îți dau explicații tocmai ție. Cred că discuția pe care am avut-o te-a ajutat să înțelegi anumite lucruri, iar dacă nu ai înțeles îți mai spun o singură dată: nu te mai iubesc, uită-mă şi lasă-mă să-mi trăiesc viața cum vreau eu , nu cum vrei tu.
  Victor țipă la ea, iar eu sunt uimită pentru că niciodată nu l-am văzut aşa furios. Darla începe să plângă şi fuge afară din clasă.
-Nu trebuia să fii atât de dur cu ea. Până la urmă ea te iubește, îi spun lui Victor pentru a-l mai linişti.
-Ea nu iubește pe nimeni, vrea doar roboței care să îi facă treaba, spune acesta vizibil afectat.
-Vă rog să mă scuzați că vă întrerup, dar am venit aici cu un scop, Victor. În nici un caz pentru a-ți etala tu poveştile de dragoste, spune Lorenzo, cel mai bătrân dintre vrăjitorii acestui grup, iar soția lui, Sandra, îl aprobă.
-Cred că asta trebuie să o facă Victor, el trebuie să îi spună Anei, nu noi. El e cel mai apropiat de ea, iar dacă de el nu va asculta, nu va asculta de nimeni, spune Alice, vrăjitoarea foarte frumoasă care mi-a lăsat o imagine forte plăcută. Aceasta se ridică de pe scaun, se apropie de mine şi mă bate uşor pe umăr. Apoi le face şi lui Lorenzo şi Sandrei semn, şi iese din clasă.
-Ce e atât de important de a trebuit să veniți peste mine la şcoală?îl întreb pe Victor, iar acesta îşi coboară privirea de parcă i-ar fi foarte greu să îmi spună ceea ce are de spus.
-Ana,spune ridicând încet privirea spre mine, ceea ce o să te rog este ceva foarte important. Şi chiar am nevoie, de fapt este spre binele tuturor, să mă asculți.
-Nu înțeleg ce vrei să spui, Victor!îi spun pe un ton îngrijorat.
-O să îți explic totul, dar am nevoie să mă asculți. Doar atât îți cer.
  Îl aprob din cap şi în acelaşi timp îl privesc derutată , iar el mă prinde de umeri şi mă priveşte adânc în ochi.