Lumi paralele

Salvare

  Nu vreau nimic altceva decât să plătească. Vreau să moară în chinuri, exact ca Melisa şi ca bunica. Nu îmi pot imagina cum de au crezut că o să scape basma curată. Ar trebui să se ferească de mânia mea, şi nu numai Ethan, ci şi toți ceilalți.
  Mă apropi de omul pe care am mai avut o dată ocazia să îl omor, dar nu am făcut -o , nu ştiu de ce, dar nu o să mai dau dovadă de milă. Strâng mai tare din pumn, cu o dorință în minte de a-i zbura creierii acestei creaturi. Mi-e atât sete de  răzbunare că nu mai gândesc limpede.
  Ajung lângă cel care a ajutat la uciderea a două persoane foarte speciale din viața mea. Îi dau un picioar în burtă , iar acesta din poziția de şezut pică pe spate.
  Îl văd cum se chinuie şi cum răsuflă greu, iar acest lucru mă bucură nespus de mult.
-Opreşte-te!îmi spune în timp ce îşi ține mâinile la tâmple. Tu nu eşti aşa. Cum de te-ai schimbat atât de mult?
  Cum mă poate întreba asta? Strâng pumnul mai tare.
-Voi m-ați transformat, voi m-ați schimbat. Iar acum a venit timpul să mă răzbun pentru toată durerea pe care mi-ați provocat-o,îi țip în față fiebând de furie.
  Îl văd uimit.
-Tu chiar nu îți aminteşti? Ştiu că mi-ai spus să te uit, dar eu nu pot da uitării tot ce a fost între noi.
  Încep să râd. Nu pot crede că acest vampir crede că eu aş avea ceva mai mult decât o rivalitate acută cu unul ca el.
-Nu a existat nimic între noi şi nu va exista vreodată. Încetează să încerci să îmi bagi lucruri în cap. Dacă ai fi fost atât de important nu aş fi uitat. Acest lucru demonstrează că nu suntem altceva decât duşmani.
-Nu înseamnă că ceva nu există, doar pentru că tu nu crezi în acel ceva. O să îți demonstrez că am dreptate , iar când o să reuşesc să fac acest lucru, o să îmi mulțumești.
  Vorbind cu Ethan  realizez că am slăbit pumnul şi în doar câteva secunde acesta se ridică.
-Stai, ascultă-mă doar. Eu nu îți vreau răul şi nu o să îl vreau niciodată. Te iubesc!îmi spune pe un ton tandru.
  Ce? Cum poate să îmi vorbească de iubire un om care îmi este inamic? Nu pot accepta aşa ceva, dar cel mai mult,nu pot accepta minciunile acestui vampir pe care îl vreau mort cu orice preț. Între noi nu a fost niciodată nimic, el în acest moment doar încearcă să scape cu viață. Dar dacă crede că o să îl cruț, mai ales după această mare minciună, se înşală .
  Încep să strâng din pumn pentru a-l răpune pe cel din fața mea, dar această încercare este una cu finalul pe care nu mi-l doream. Ethan înaintează spre mine. Nu este la pământ aşa cum mă aşteptam. Nu înțeleg ce se întâmplă. Nu înțeleg de ce nu îl pot omorî. O părticică din mine îl crede? Sau este un alt motiv?
  Încep să merg cu spatele. Îmi este foarte frică de el, deşi atunci când aveam puterile nu îmi era. Nu ştiu ce se poate întâmpla. Mai devreme eu eram vânător şi el prada mea, dar se pare că acum rolurile s-au inversat. Fața lui este normală, nu pot descifra nici ură, nici bucurie, dar nici sete de răzbunare. Nu ştiu ce vrea acesta de la mine, dar dat fiind faptul că eu am vrut să îl omor , probabil acelaşi lucru doreşte şi el să facă cu mine.  Singurul lucru la care mă pot gândi este bunica, iar apoi şi părinții mei.  Nu o să mai poată suporta încă o moarte. Nu vreau să mor. Vreau doar să mă lase să plec.
  Acesta este momentul în care îmi dau seama cum s-a simțit el când era la pământ, doborât de mine. Şi el ar fi vrut să scape, şi el ar fi vrut să trăiască. Îmi pare atât de rău pentru că am încercat să omor pe cineva pe care nu îl cunosc, nu ştiu nimic despre viața lui , dar nici nu pot spune că după această experiență o să mă intereseze.
  Merg înapoi cu paşi mici, fiindu-mi frică de cel din fața mea. Probabil fac paşi mici crezând că nu o să mă vadă, aşa cum procedez şi cu anumite animale de care îmi este frică atunci când le văd. Dar ştiu că el mă vede şi că îmi vrea răul.
  Nu mai apuc să mă gândesc la nimic că ajung în strada luminată doar de lumina farurilor unei maşini care vine exact spre mine. E doar la câțiva metri. Se pare că moartea mea nu o să fie acuzată de un vampir, cu de un om, sau mai bine zis de maşina acestuia şi din cauza neatenției mele.
  Închid ochii şi mă pregătească să o întâlnesc pe bunica.
  Dar nu se întâmplă ceea ce credeam eu. Acum stau întinsă cu spatele pe iarba udă, iar deasupra mea stă Ethan.
  Îl privesc şi nu îmi vine să cred că m-a salvat. El era cel care voia să mă omoare, dar se pare că tot el e cel care m-a salvat de la moarte.
-Ți-am mai spus că aş face absolut orice pentru tine,iubito. Nu aş putea să te las să mori. Dar nici nu pot să te fac să suferi.
  Stă deasupra mea şi pentru prima dată îl cred. Cred ce zice , cred ce simte. Îl privesc în ochi şi observ că au o culoare de albastru pe care nu am mai văzut -o până acum. Sunt cei mai frumoși ochi pe care i-am văzut vreodată.
  Mă sărută pe obraz, dar nu se ridică de pe mine.
  Îi privesc buzele. Sunt atât de roşii. Le-am simțit atât de fine pe obrazul meu. Îmi dau o palmă în subconştient. Nu pot să încep să simt ceva pentru el ,nu pentru cel care mi-a omorât bunica. Dar acum nu vreau altceva decât buzele lui, nu vreau altceva decât să îl sărut , iar apoi să îl omor.
  Se ridică de pe mine şi îmi întinde mâna pentru a mă ajuta. Se scutură de apa de pe iarbă, deşi eu sunt mai udă decât el.
-Ana, ştiu cum vrei tu viața. Vrei să te trezești dimineața,  să bei o cafea, să asculți muzică bună şi să te bucuri de viață. De aceea îți promit că nu o să mai intervin în deciziile tale. Dar nu uita un lucru, o să te iubesc mereu, iubita mea veşnică.
  Când termină de spus asta, se îndepărtează de mine şi pleacă, luându-mi odată cu el, şi şansa de a-i da vreun răspuns. Nu ştiu unde şi sinceră să fiu , nu îmi pasă.
-Ana!aud o voce strigându -mă din spate. Mă întorc şi rămân uimită. Ce caută aici?