Lumi paralele

Mesagerul

  Mă uit pierdută la tavanul clasei în care am rămas singură după plecarea lui Victor. Stau şi mă gândesc la ce a fost mai devreme între noi, mai exact, mă gândesc la sărut. Dar nu îmi pare rău, deşi iubesc pe altcineva, pentru că am făcut asta doar pentru a îmi lua rămas bun şi pentru a îi îndeplini o dorință înainte de ritual. După câte a spus el, e posibil ca acea putere pe care vă trebui să o exercit, să mă omoare. Chiar şi aşa, am încredere că totul va fi bine.
  Îmi iau rucsacul, pe care l-am lăsat cu câteva minute în urmă pe bancă, şi ies din clasă. Nici nu ştiu dacă să trec acasă sau dacă să mă duc direct în pădure, la Freya. Fiecare minut care se scurge reprezintă timp pierdut în care cel de care vreau să îmi amintesc e din ce în ce mai departe. Sau poate mi-a spus acest lucru doar pentru a mă speria, în speranța că o să îmi amintesc de el. Dar asta nu s-a întâmplat. Dar nici nu pot să merg direct la ritual,pentru că există posibilitatea ca eu să nu mă mai întorc de acolo, ci să mor, iar asta înseamnă că nu o voi mai vedea pe mama şi nu îl voi mai vedea nici pe tata. Am nevoie să îi strâng în brațe şi să îmi iau rămas bun.
  Merg pe holurile şcolii spre ieşire. Totul e pustiu, nimeni nu se află prin jur. Cred ca liceul este deschis doar pentru că au profesorii consiliu pentru că altfel nu îmi dau seama de ce, fiind zi liberă.  Privesc în dreapta şi în stânga,dar nu văd nimic. Când întorc capul în față,  văd o umbră care se îndreaptă spre mine.
  Nu ştiu cine e , dar o să aflu. Dacă aş fi persoana de acum o lună, probabil acum aş fi rupt pământul sub picioare, dar acum ştiu că oricine încearcă să îmi facă rău, va primi exact acelaşi lucru. Mă apropi din ce în ce mai mult de persoana care se îndreaptă spre mine, până când îmi dau seama că e un bărbat.
  Atunci când ajung lângă el îi observ cu atenție fizionomia feței şi constat că este un bărbat chiar urât. Niciodată nu am putut spune despre cineva acest lucru, dar felul lui de a arăta este înspăimântător. Arată neîngrijit, chiar grotesc. Ochii lui sunt negri, iar peste unul are o cicatrice , rezultată probabil din urma unei tăieturi.
  Dar nu vreau să îi arăt că mă sperii atât de uşor. Îl privesc încrezătoare, deşi îmi e frică de el, iar acesta mă prinde cu mâna lui puternică de cot.
-Freya îți transmite un mesaj!
  Are o voce atât de groasă încât tresar. Oare ce vrea Freya?  I-am spus că o să vin azi pentru ritual. Nu înțeleg de ce a mai trebuit să îmi trimită mesaje pe la şcoală. Mai întâi vrăjitorii , acum mesagerul Freyei. Nu ştiu cum de au găsit ei ocazia să vină la mine la şcoală. Dacă nu aş fi avut norocul să nu se facă ore, atunci sigur aş fi avut probleme pentru că aduc persoane străine în şcoală şi m-aş fi certat iarăşi cu mama.
-Spune, ce are de spus Freya?îl întreb grăbită pe mesager.
-Ritualul va avea loc în noaptea asta , la mijlocul nopții. Până atunci să înveți asta, îmi spune şi îmi întinde o hârtie pe care, probabil, este scrisă vraja pe care Freya trebuia să mă învețe. Nu ştiu de ce mă lasă să o învăț singură pentru că nu ştiu cum o să fac asta, nu am mai încercat niciodată.
-Dar nu ştiu ce trebuie să fac cu...
  Nici nu apuc să termin fraza , că mesagerul îmi dă drumul la braț şi îmi spune.
-Ştia că o să spui asta şi ți-a transmis să ai încredere în tine pentru că tu poți face multe. Doar învață aceste versuri.
  Nu mai spune nimic, doar mă bate pe umăr, îmi arunca o privire plină de compasiune, apoi se întoarce cu spatele la mine şi pleacă, pierzându-se în întuneric.
  Deci în noaptea asta va avea loc ritualul. Totuşi e cam prea târziu pentru mine şi iubirea mea veşnică, dar măcar o să am timp pentru a învăța vraja şi pentru a mai petrece puțin timp cu părinții mei.
  Merg grăbită pe coridor. Vreau să ajung acasă,mai ales acum când am aflat că mai am câteva ore de stat cu mama. Atunci când vreau să deschid uşa , îi văd pe cei cinci vrăjitori. Victor e cel care vorbeşte, şi din câte se pare, se ceartă Alice şi Lorenzo. Ştiu că nu e prea frumos, dar o să le ascult discuția pentru că poate aflu lucrurile pe care nu vor să mi le spună.
-Înțelegeți că nu am putut face asta, urlă Victor.
-Asta era singura ta sarcină, Victor. Dacă nici atâta lucru nu ai putut face, nu vreau să mai ai nimic important de îndeplinit de acum înainte, urlă Alice.
  Pentru prima dată o văd pe această fată fiind altfel decât liniştită, iar acest lucru mi se pare puțin ciudat. Fruntea îi este încrețită, sprâncenele încruntate, iar bărbia îi tremură. Rujul ei roşu a început să se şteargă, iar mâinile şi le ține încolăcite în sân.
-Ştii ceva? Du-te tu şi convinge-o pe Ana să nu o învie pe Freya,  iar dacă vei reuşi, o să îți dau dreptate, poate o să te şi aplaud. Nu ai văzut ce încăpățânată e? Nu o să facă ce vrem noi şi punct.
  Chiar nu mă aşteptam la Victor să scoată asemenea vorbe şi nici nu mă aşteptam ca el să vorbească cu mine doar pentru că aşa i-au zis superiorii. Dar îmi alung orice gând din minte pentru a asculta mai departe discuția.
-Poate are dreptate,Alice. Să îl lăsăm puțin, spune Lorenzo foarte calm. Măcar ai sărutat-o?
  Atunci când aud această întrebare, tot universul meu se zguduie. Nu îmi vine să cred că el m-a sărutat doar pentru că aşa i s-a spus, nu pentru că a vrut. E josnic venit chiar din partea lui.