Lumi paralele

Iubita lui

Nu ştiu unde a dispărut Ethan,nu ştiu ce are de gând să facă sau unde a placat. Spre doar că o să mă ajute să fac toate lucrurile pe care le am în cap. Cel puțin aşa mi-a promis atunci când eram dărâmată, atunci când o jeleam pe Melisa.
Mă uit la ceas şi ştiu că am întârziat cu mult la şcoală. Poate dacă nu ar fi fost cearta dintre Ethan,iubitul meu întunecat, şi Peter,fostul meu iubit ,care este de partea luminii, aş fi ajuns şi eu la prima oră. Dar acum este prea târziu pentru asta, aşa că încep să încetinesc pasul, pentru a ajunge în clasă exact la a doua oră.
Merg tristă pe stradă şi îmi amintesc de toate momentele frumoase pe care le-am petrecut împreună cu Melisa. Îmi este aşa de dor de ea şi regret, regret că nu am avut eu soarta ei. Ea merita să trăiască mai mult decât mine. Vreau să o răzbun, iar în momentul ăsta ,acest lucru este prioritatea mea numărul unu.
Ajung în fața liceului şi intru. Mă opresc în fața clasei, dar mai sunt doar câteva minute din prima oră, aşa că rămân afară,nu vreau să deranjez.
Dar nu mai durează mult timp şi uşa clasei se deschide, iar de acolo iese profesorul meu de psihologie.
-Ana, văd că la ora mea nu prea vrei să pofteşti!îmi spune pe un ton acid.
Dar nu mai apuc să inventez nici o scuză, că îl şi văd cum începe să se îndepărteze. Nu prea îmi pasă de el, dar ştiu că îmi va face probleme şi o să îmi amintească de asta în fiecare oră şi de fiecare dată când o să ne întâlnim, iar acest lucru o să mă facă să mă simt jenată.
Intru în clasă şi atunci când vreau să mă aşez în bancă nu pot,pentru că cineva,pe care nu o cunosc,îmi luase locul.
-Scuză-mă, acesta este locul meu!îi spun calm fetei care stă pe scaunul meu.
-Scuză-mă,pe mine nu prea mă interesează de locul tău!şi spunând asta începe să râdă haotic.
Ce? Cine este această fată care vorbește cu mine cum vrea ea?
-Cu cine ai tu impresia că vorbeşti?îi spun cu o superioritate în ton.
-Cu Ana, vrăjitoarea care nu se decide pe cine vrea. Azi te săruri cu unul, mâine te culci cu altul. Îți demonstrezi natura prin faptele pe care le faci. Eşti o stricată.
Cum poate să vorbească de vrăjitorie în clasă unde sunt oameni normali, care habar nu au de aşa ceva? Şi să îmi mai vorbească şi pe un asemenea ton şi un asemenea limbaj este prea de tot.
O iau de mâneca jachetei pe care o poartă şi o scot pe holul liceului, de unde intru direct în baia fetelor, unde am noroc nu este nimeni. Îi eliberez mâna din strânsoarea mea şi mă îndepărtez de ea cu doi paşi.
-Cine eşti tu?o întreb nervoasă şi cu o rapiditate în voce pe care nu am avut-o niciodată în viața mea.
Pentru prima oară de când am văzut-o pe această fată observ că este îmbrăcată foarte indecent pentru un liceu şi înțeleg faptul că ea nu este o simplă elevă. De fapt, nu este elevă deloc.Are pe ea o fustă neagră care este foarte strâmtă şi scurtă, iar în sus poartă o bustieră de culoarea portocalei, iar în picioare are o pereche de pantofi foarte înalți.
-Draga mea,Ana. Credeai că Ethan este îndrăgostit de tine? Ghici ce? El nu o să te iubească niciodată pentru că eu îi sunt iubită de peste 50 de ani.
Iar în acest moment îmi dau seama de ce vrea să îmi spună fata aceasta. Este vampir ,la fel ca Ethan. Probabil că o cunoaşte de mult timp şi probabil este foarte ataşat de ea. Dar un singur lucru mă deranjează. Nu ştiu cum am putut să cred că un om ca el ar fi putut să aibă sentimente pentru mine, o fată care cu câteva săptămâni în urmă aibă ieşea din casă. Privesc la fata din fața mea şi simt că nu am nici o şansă spre inima bărbatului de care m-am îndrăgostit. Ea este adversara care a câştigat fără să lupte.
-Am înțeles, o să îl las în pace!îi spun tristă.
-Dar nu am venit să îți spun asta, am venit să te omor.
Dar nu apucă să mai zică nici un cuvânt că o văd cum se prăbușește la pământ.
Din spatele ei răsare Ethan care mă analizează îndeaproape, apoi mă sărută apăsat şi mă ia în brațe.
-Eşti bine ,iubito?
-Da , cred că da. Cine este ea?
Nu apuc să îl mai întreb ce vrea de la mine , că în minte îmi apare altă întrebare.
-Ethan ce i-ai făcut, o să fie bine?îl întreb speriată şi totuşi bucuroasă că i-a făcut asta.
-Da, o să fie bine, doar o să o doară puțin când o să se trezească. Doar e vampir, crezi că e aşa uşor de doborât? Acum vreau eu să te întreb ceva. Am auzit conversația , tu chiar aveai de gând să renunți la mine?
Dau din cap în semn de aprobare, deşi ştiu că asta o să îl supere enorm. Dar în loc să plece şi să mă lase acolo, el mă ia în brațe iarăşi şi mă sărută sălbatic.
Simt că nu mai vrea să îmi dea drumul din îmbrățişarea lui, dar din spatele meu se ridică fata care tocmai m-a amenințat, care începe să aplaude.
-Aşa Ethan, faci foarte bine ceea ce faci, doar că o să te distrugi. Nu înțelegi ? Ea o să distrugă pe oricine iubeşte. Tu nu o să fii o excepție. Eu am vrut să te ajut.Doar gandeşte-te la asta şi caută-mă când o să îți vină mintea la cap.
Spunând asta iese din baie ,lăsându-ne singuri.
Dar ce s-a întâmplat cu fata care mai devreme mă amenința că mă omoară? Poate că îi e frică de iubitul meu, care este destul de puternic în rândul vampirilor.
-Ce a vrut să spună?îl întreb pe Ethan.
-Nu ştiu.
Dar simt că mă minte. Poate din faptul că răspunsul lui e atât de rece şi de indiferent. Dar asta nu mă afectează prea mult pentru că sunt foarte bucuroasă şi mândră pentru că el m-a ales pe mine.
-Ea este iubita ta?îl întreb nervoasă din cauza discuției pe care am avut-o mai devreme cu femeia vampir.
-Nu, a fost, dar m-a trădat.Acum tu eşti ,iubirea mea veşnică şi nu îmi doresc altceva. Şi ştiu că nici tu nu vrei pe altcineva şi nici nu o să mă trădezi vreodată. Dar te rog ceva Ana. Niciodată să nu te mai îndoieşti de iubirea pe care ți-o port. Luptă pentru noi,pentru iubirea noastră.
Îi simt degetele cum se împletesc cu ale mele şi mă trage afară din baie, iar apoi afară din liceu.
-Ethan, de ce ai venit? Unde mergem?îi spun iubitului meu.
-Am venit pentru că am făcut ceea ce mi-ai cerut. Şi cred că înțelegi unde mergem acum.
-Ce ai făcut? L-ai găsit pe cel care a omorât-o pe Melisa?
Şi spunând asta ochii încep să îmi sclipească de ură şi cu dorință de răzbunare.
-Da, l-am găsit.
Nu mai spun nimic, sunt doar foarte bucuroasă că am acest om lângă mine. Aşa sunt de bucuroasă încât mă opresc din mers şi îi pui palmele pe față iubitului meu şi încep să îl sărut pe toată fața cu o bucurie enormă în suflet. Îl văd cum începe să râdă, îmi pune o palmă pe umăr, trăgându -mă lângă el şi mă sărută timid.
-Te iubesc , Ana. Nu ştiu ce mi-ai făcut , dar te iubesc. Îți iubesc nebunia, dar şi cumințenia. Iubesc tot la tine.
-Şi eu te iubesc, Ethan, bărbatul meu misterios.
Mă desprind de el şi îl iau de mână pornind spre locul unde o să îl întâlnim pe omul care o omorât -o pe prietena mea.
Nu ştiu cine este, dar nu o să las lucrurile aşa. Nu o să scape nepedepsit.
Nimeni nu o să scape nepedepsit.