Fake Fiancèe |Larry Stylinson| (+18)

(29) Through The Dark

"You tell me that you're sad and lost your way
You tell me that your tears are here to stay
But I know you were only hiding
And I just wanna see ya

You tell me that you're hurt and you're in pain
And I can see your head is held in shame
But I just wanna see you smile again
See you smile again"

Muschii imi erau complet amortiti,insa continuam sa pasesc inainte. Nu aveam nici cea mai mica idee unde ma vor purta acestia insa stiam ca nu vroiam sa raman acolo. Vroiam sa ma indepartez cu orice pret. Privesc pentru cateva secunde spre cer si rasuflu cu putere sperand oarecum in sinea mea sa pot descarca tot ce era acolo inautrul meu. Mii de ganduri,poate fara sens isi aveau prezenta in creierul meu,il vroiam pe el sa ma scoata din starea asta insa l-am alungat. Ma intrebam de ce am facut asta? Poate era mai bine asa,imi raspund in acelasi timp. Nimic din ceea ce a fost deja nu era bine si eu constientizam asta. Insa ce puteam face oare? Ceea ce era prezent cu intensitate inautrul meu depasea orice gand s-au emotie. Nu ma puteam opri acum. Gandul ca avea sa stau departe de el ma macina precum un aparat de tocat carne. Imi sfasie orice se afla inautrul meu,era prea mult si prea intens insa de ce? De ce toate astea? De ce o persoana ma putea face sa simt atat de multe lucruri in atat de putin timp. Nu am crezut niciodata ca ma voi atasa atat de tare de un baiat. Nu credeam ca ma poate atrage unul,dar totusi o face. Louis a reusit sa mi se strecoare printre piele intrand cat mai adanc plasand sentimente inautrul meu. Nu tanjisem niciodata dupa cineva atat de mult cum o fac cu el. Parca deveneam dependent de un drog ce avea sa ma distruga,iar o parte din mine accepta asta. Dar el este mai mult decat un simplu baiat. El a ajuns sa ma faca sa il doresc mai mult decat pe altcineva vreodata,era o precum un magnet negativ insa placut. Poate nu avea nimic de a face cu Justin insa avea cu mine si asta ma consuma. Ma stoarce de energie si nu stiu daca e de bine sau nu. E oare atat de gresit sa ma las purtat de ceea ce simt? Oare cineva ma va judeca atat de aspru pentru asta? Il vreau dar totodata nu,am pacatuit in legatura cu el,acest sentiment si aceasta atractie e pacatoasa dar placuta. Era mai presus de mine,trebuia sa recunosc,lasand deoparte orgoliul. Preocupat nu eram doar de ceea ce simteam eu,ci si el in acelasi timp. Da, poate prin vorbe mi-a cam aratat ca ar fi cam aceeasi atractie si pentru el,insa alteori atata sarcasm in vorbele sale,ma purta pe culmi indepartate. Gandul ca poate nu e nimic altceva decat o atractie pentru el ma usuca,inca de la inceput. Trebuia sa vobesc cu el,insa despre ce? Nici eu nu stiam.
Imi era frica de raspunsurile ce avea sa mi le dea,asa ca decid sa raman tacut pentru o perioada.

Continuam cu pasi inainte,nu stiam unde,totul imi era necunoscut insa speram sa ajung acasa.
Eram complet inghetat,si inca ud. Pielea imi era sfasiata si parul ravarsit. Las toate gandurile si chinurile dinautrul meu atunci cand clanxonul unei masini se face simtit in spatele meu. Ma intorc imediat nedumerit iar atunci geamul coboara usor dezvaluindu-l pe Zayn ce doar ranjea. Tipic imi adaug in minte.

Imi arunc ochii peste cap si in acelasi timp imi trag nasul,incercand sa alung tristetea de pe chipul meu.

-Nu am chef de glume Zayn. Asa ca cara-te.

Vorbesc sarcastic,pasind inainte.

-Urca in masina Harold,te duc acasa.

Acesta parea amuzat,probabil de situatie insa totodata sincer.

-Nu multumesc,ma descurc.

Adaug pe acelasi ton nonsalant.

-Harold nu esti bine,urca.