Fake Fiancèe |Larry Stylinson| (+18)

(8)"tried to be! "

'You're never seen it look so easy'
(..)

Harry's story!

Faptul ca Louis era pe punctul de a se casatori ma impresiona mai mult decat pisica nemancata din beci. Sa fim seriosi..adica cum naiba parinti il pot obliga sa faca un asemenea lucru? E destul de matur incat isi poate lua in considerare propriile fapte, eh asta cred eu!

- De ce ai nevoie de mine? Intreb sarcastic, in timp ce imi rodeam unghiile, eram stresat, insa nu vroiam sa las asta la vedere asa ca decid sa fiu indiferent.
Il simt cum ofteaza greu in timp ce se ridica de jos facand apoi cel mai stupid gest. Imi intinde mana delicat pentru a m-a putea ajuta, pe bune? O pot face si singur! Îhh..
Ma ridic intr-o fractiune de secunda, stand acum fata in fata cu dansul. Ochii sai ma priveau intrebator, pe chip ii se observa tristetea ceea ce ma determina sa vorbesc din nou.

-Stii, te pot asculta! Spun bland catre el. Vroiam sa il inteleg, ceva inauntrul meu stia ca are nevoie de ajutor.

-Vreau sa fii..ei bine....aaah stii tu, iubita mea? S-au ma rog...invers?

Imi ciulesc bine urechile si deasemenea imi largesc ochii, semn ca nu am auzit bine.

-Ce dracu....?

-Stiu, e absurd! Rade fals, insa am nevoie ca toti inclusiv parinti mei sa creada asta.

-Clar, esti nebun! scuip, in timp ce il ocolesc si pornesc spre masina. Cativa stropi de ploaie se zdrobeau deja de fruntea mea. Atunci din nou bratul sau, pentru a nu stiu cat-a oara pe ziua de azi, cred, ma opreste din nou. Intorc privirea spre el si atunci intalnesc cele doua bilute de cristal ce parca ma implorau sa raman. Oftez masandu-mi buzele la un moment dat si decid sa raman. Oooh, de ce fac asta? E ridicol, nimic nu va avea sa iasa bine.

-Ok, scuipa tot! Spun pe un ton indiferent. Un mic zambet ii se afiseaza in coltul gurii, insa atunci cand ma prinde cu privirea, il retrage imediat.

-Doar accepta, cateva zile...nimic mai mult, pretindem ca suntem un cuplu, toti o sa creada, parinti mei ma vor scade din drepturi, iar noi o sa fim fericiti. Rade cu gura pana la urechi in timp ce eu o aveam pe a mea larg deschisa.

-Nu, tu o sa fii fericit! Exclam, mie nu imi iese nimic din afacerea asta. Spun dur.
Isi da ochii peste cap in timp ce isi duce mana la buzunarul jeansilor din spate din care scoate un portofel negru.

-Cat iti trebuie?

Dracia naibi, adica chiar o face pe bune? Rasuflu aerul din plamani la fel ca un taur infuriat.

          -5 milioane! Spun in modul indiferent.

          -Ce, dolari?

           -Surprins? Ridic din sprancene.

          -Omule, glumesti? Bufneste.
 
         -Dami sa vad cati ai! Spun in timp ce ii smulg portofelul dintre maini. Apoi intr-o fractiune de secunda fara sa ma gandesc de doua ori,il arunc cat de tare pot exact in lacul deja agitat din cauza ploii.

               -Esti dracului nebun? Tipa acesta in timp ce flutura disperat din maini. Ii prind imediat umerii si il privesc direct in ochi.

           -Sa nu mai faci asta niciodata, aminteste-ti ca nu ma poti cumpara cu nimic.

Spun spre el in timp ce imi mut privirea catre buzele sale pline si umede din cauza ploii. Nu spune nimic doar ma priveste surprins in timp ce ramane incremenit. Ma desprind de el si pornesc spre masina fara macar sa mai intorc privirea inapoi.