She is my sister

Țara Minciunilor

Din perspectiva lui Zayn...

Transpirasem tot, iar mainile au inceput brusc sa tremure asemenea unei frunze in bataia vantului. Nu numai ca il minteam pe Harry, dar asta i-o faceam si lui Faith si Niall. Bine, mai putin Niall. Sunt sigur ca daca ii voi explica de ce am facut asta, ma va asculta cu calm si fara prea multe tipete. Insa nu pot spune acelasi lucru despre Harry si Faith care vor exploda de furie.

-Sunt un idiot, stii? M-am panicat, si, ei bine cred ca am dat-o in bara...
Imi frecam nervos ceafa, in acelasi timp incercand sa-mi gasesc cuvintele care pareau sa fuga de mine. Am privit cu coada ochiului claia de bucle maronii asemenea ciocolatei topite și prin avalansa aceea de par am zarit doi ochi ce ma priveau curiosi, dar in acelasi timp arzand de furie. Nu stiam ce e mai rau, o Faith nervoasa sau tornada de minciuni ce mă acaparase aruncându-mă în cel mai întunecos colț din Țara Mincinosilor?
Am inghitit o gura mare de aer proaspat. Simteam nevoia sa fug. Instinctul meu de laș imi spunea sa fac asta, dar ceva in adancul meu mă îndemna să fac ceea ce trebuie facut: adică să spun naibii adevărul cât nu mă infund și mai mult în propria-mi groapă de minciuni.
-Faith, stiu ca in acest moment crezi ca am innebunit, dar vreau sa stii ca imi pare rau pentru ce va urma.
S-a oprit brusc din mers, strângându-și buzele intr-o linie perfect dreapta, si mă privi. Acea privire răvășită ce pătrundea și în cele mai adânci colțuri ale inimii, făcându-te sa regreți că trăiești. Apoi, săgețile de foc, au palit brusc din ochii ei, in schimb apărând o urmă de teamă. Explodă într-un acces de furie și aproape ca mi-a sarit inima din piept.

-Tu brunet iubăreț, ce dracu ai facut?!
-E-e-u.., am inceput să mă bâlbâi, umezindu-mi buzele.
Cu un gest fluturat al mainilor mi-a dat de inteles ca nu are timp de balbaiala mea si a vorbit peste mine.
-Ai spus ceva ce nu trebuia spus? Ai ranit-o cumva? Ai incercat cumva sa spui o gluma proasta si i-ai spus ca nu ii sta parul bine?
M-am incruntat. Nu stiam unde vrea sa ajunga.
-Ce?... Faith, jur pe toată colecția mea de șampoane că nu știu despre ce vorbești. Nu am spus nimic gre-
Sprâncenele i se arcuiră într-o incruntatură, făcându-mă să îmi înghit ultimul cuvânt.
"-șit"- l-am terminat de pronunțat în gând.
-Voi baieții sunteți niște ființe creeate pentru a distruge inimile firave și inocente ale fetelor!
Pentru un moment am privit-o puțin sceptic, procesând amalgamul de cuvinte care se presupunea a fi foarte profunde. În schimb am dat drumul unui hohot de râs, făcând-o pe domnisoara-le-stie-pe-toate să mă privească derutată.
-Oh, tu chiar crezi ca eu- am facut o pauza pentru a-mi impunge degetul aratator inspre pieptul meu, apoi i-am schimbat direcția, ducandu-l înspre Faith- spre deosebire de tine aș răni-o vreodată pe Perrie?
Faith privi pentru o secundă spre potecă, apoi printr-un clătinat din cap mi-a făcut semn să ne continuăm drumul. Și-a frecat buza inferioară între degete, un tic ce l-am întâlnit numai la frații Styles, iar cealaltă mână și-o cufundă in buzunarul de la spate al blugilor.
-Unde vrei să ajungi, Zayn? a murmurat, vocea ei sunând ca un șuierat al vântului de toamnă.
Am ridicat din umeri încercând să par stăpân pe situație.
-Nicăieri. Pur și simplu vreau să îți dai seama că și tu faci parte din acele ființe care distrug inimi. Am aruncat o privire in direcția lui Faith, care părea înecată de propriile-i gânduri. M-am apropiat mai mult de urechea ei și am șoptit. Și cred că ști la cine mă refer.
Pentru o secundă, am crezut că văd o licărire în ochii ei, ce părea a fi un regret însă cu un gest brusc și-a scuturat capul alungând-o si devenind vechea Faith, privind în zare undeva intr-un punct fix.
-Și tu mai ajutat, a răspuns ridicând evaziv din umeri, iar eu am simțit cum îmi iese muștarul pe nas.
Cum își permite să dea vina pe mine când ea e cea care a venit cu planul de a-l face gelos pe Niall. Era iubitul ei, nu al meu!
Faith a pocnit din degete prin fața mea încercând să-mi atragă atenția.
-La ce te gândesti?
-Îmi imaginez ca sunt într-un desen animat și iți trag un șut în fund atât de tare încât aterizezi pe o alta planetă, undeva unde știu sigur că nu mai ai cale de întoarcere spre casă, am șuierat nervos.
Un hohot de râs izbucni în dreapta mea, făcând-o pe Faith să își ducă mâna dreaptă în dreptul burții.
-Oh, haide! Știu că unerori pot fi ca un parazit, dar mai știu ca voi, baieți, dacă v-ați pune vreodata un gând să îmi legați o piatră de gât și să mă aruncați în mare, cu siguranță peste două-trei zile a-ți sări dupa mine.
-Asta înseamnă moarte curată, am spus punându-mi mâinile în șold. Iar eu nu mor, nu acum. Ceilalți poate da, dar eu nu. Eu sunt frumos. Nu degeaba toate puicuțele mă vor.
-Chiar așa? Faith mi-a imitat pozitia mea de femeie pusă pe scandal, și iși arcui buzele într-un zambet. Ești constient că tu ai fost primul dintre cei cinci crai care și-a legat singur o piatră de gât și s-a aruncat în marea cruciada de a o salva pe Regina Malefică de la înec.
Și iar ne întorceam la vechea poveste, la singurul lucru care mă legase fedeleș de Faith si anume planul de a-l folosi pe Tyler ca armă de ràzbunare împotriva micuțului irlandez. Era ca un lanț al slabiciunilor: totul pornise de la o simplă înțelegere, apoi lucrurile s-au afundat din ce in ce mai mult pana când, ei bine, iată-i aici pe Nătăfleață 1 si Nătăfleață 2, proiectați în mijlocul pustietății.
-Am ajuns!
Faith își ridică degetul impungând aerul într-un punct din spatele meu. A trecut pe lânga mine, umărul său atingându-l pe al meu. Am închis ochii, iar în urmatoarea secundă degetele mi s-au încolăcit pe brațul ei, oprind-o din mers.
-Doar las-o balta, Faith, am spus. Toata chestia cu răzbunarea..., am luat o gura de aer. Niall chiar te iubește. Doar cere-ți scuze și atât. Sunt sigur ca nu vei muri din atâta lucru.
A dat din cap în semn afirmativ. Fără proteste, fără ceartă și fără vreun pumn proiectat în moaca mea de păpușel. Ah, începem să facem progrese! Sunt așa mândru de ea, mi-am spus în minte.
Faith alunecă pe lângă mine și mi-a făcut semn să o urmez. Mi-am întors privirea și am zărit ceva maroniu ivindu-se printre frunzele copacilor. Am expirat fericit și aproape că imi venea sa țopăi de fericire.
-O cabană! am chițăit sărind de pe un picior pe altul.
Era frumos. Cabana din lemn. Lacul ce lucea undeva din spatele ei. Salcia ce tremura în bătaia vântului. Totul.
Era. Mai. Mult. Ca. Perfect.
-Probabil te întrebi cine e omul fără viață socială care a construit cutia asta de chibrituri. Faith pășea cu pași sprinteni înspre cabană, iar eu am fost nevoit să o iau la fugă pentru a o prinde din urmă. S-a oprit un moment apoi a spus: Îți spun eu- deșteptul de frate-miu. A construit-o crezând că nu o voi descoperi niciodată și va putea sta în liniște departe de mine. A făcut o pauză pentru a rânji malefic. Sau pentru a și-o trage cu vreo tipă. Hm, cred că s-a intâmplat acum vreo trei veri... sau patru... Nu mai țin bine minte, dar știu că era o tipă roșcată cu care-
M-am încruntat dezgustat. Cred că îmi voi scoate creierul pentru a-l spăla cu clor. Poate o dată cu asta se va șterge și acea informație total inutilă.
-Nu cred că vreau să aud o astfel de poveste! am aprit-o repede din a da și alte detalii cum ar fi culoarea chiloților sau în ce cameră au făcut-o.
-Bine, cred că ai dreptate, a spus pleoscăind din buze. În orice caz, Harry nu a aflat încă de faptul că eu îi știu mica lui comoară, așa că- Faith și-a îndreptat spatele privindu-mă drept în ochi- Zayn, vreau sa juri pe degețel că nu vei fugi cu prima ocazie la Harry să mă pârăști. Orice lucru oribil s-ar întâmpla.
Mi-am mijit ochii.
-Chiar dacă, să zicem, ar lua foc?
-Chiar și așa! Doar fugi și nu te uita în spate, apoi prefăte mort în păpușoi.
Faith și-a ridicat degetul mic în aer ducându-l în dreptul feței mele și îmi așteptă mutarea. Mă simțeam încolțit din toate parțile și orice mutare aș fi făcut, tot cu un cuțit în spate m-aș fi trezit. Dacă o refuzam pe Faith, se ducea pe apa sâmbetei tot ce cladisem până acum, iar dacă acceptam să îl mint pe Harry, crețul m-ar percepe ca pe cel mai are trădător și m-ar arde pe rug.
-Jur pe degețel, m-am trezit spunând și ne-am incolacit degetele.
"Tocmai ce am acceptat de bună voie și nesilit de nimeni să trec de partea întunecată. Oficial mă declar mort și îngropat.", practic certându-mă pe mine însumi de prostia făcută. "Ești un mare dobitoc, Zayn baiatule!"
Ne-am oprit la un metru de ușa masivă din lemn ce trona în fața privirii noastre. Mă așteptam ca Faith să scoată de undeva din buzunarele ei magice o cheie sau măcar să caute pe sub ghivecile de flori ce erau așezate de o parte și de alta pe scările din piatră. În schimb tot ce a făcut a fost să treacă pe lângă mine, dându-mi de înțeles că trebuie să ocolim casa.
-Ușa era chiar acolo, am spus făcând semn în spatele meu.
-Încă nu am învățat cum să deschid uși cu puterea minții, Einstein, mi-a răspuns batjocoritor. Nu am reușit să fur cheia, Harry și-a lipit-o cu scotch pe burtă.
Am pufnit în râs. Hai să fim serioși, cine ar fi atat de paranoic încât să facă asta?
-Vorbesc cât se poate de serios. Am văzut-o într-o zi când își admira pătrățelele la el în cameră. Probabil crede că numai cu acea cheie îi poți deschide cutia asta cu chibrituri pe post de cabană. S-a oprit și mi-a facut semn în jos spre o fereastră dreptunghiulară, spartă. Câteva cioburi prăfuite luceau în lumina soarelui și atunci mi s-a aprins beculețul. Iți spun, Zayn, uneori am impresia că are o nucă în loc de creier!
S-a aplecat pe vine, silueta ei  alunecând practic asemenea unui strop de apă prin crăpătura aceea și m-am întrebat de câte ori făcuse asta.
-F-f-faith, m-am balbâit observând mai bine dimensiunea crăpăturii. Cred că sunt prea gras pentru a mă strecura pe aici.
-Ești fricos ca o găină! am auzit-o chicotind de undeva de jos. Mișcă-ți fundul ăla de divă aici jos sau mă urc la tine și îți trag o mană de bătaie.
Am închis ochii băgându-mi piciorul drept prin crăpătură, urmându-l imediat și celălalt, dar ceva protesta să intre și mi-am dat seama ce era posteriorul meu sexy.
-Au! am țipat când un ciob mi-a intrat în fund rupându-mi pantalonii. Femeie, nu sta cu mâinile în șold și treci și mă ajută!
Două brațe m-au apucat strâns de picioare trăgându-mă în jos și aproape că îmi simteam blugii cum încep să îmi părăsească trupul.
-Am spus să mă ajuți nu să mă lași în fundul gol!!! am țipat din nou agitându-mi pioarele, pantoful meu făcând imediat contact cu ceva moale.
-Buza mea! s-a plans Faith dând drumul unei avalanșe de înjurături.
-Îmi pare rău dar poți te rog, să ma tragi mai mult de picioare și mai puțin de pantaloni?
Un alt val de înjurături mult mai colorate decât primele s-au auzit de jos. Faith m-a apucat de data aceasta cu mai multă forță, iar eu mi-am afundat mai mult palmele în pământ pentru a-mi împinge corpul. M-am rostogolit înăuntru și o durere îngrozitoare mi-a vibrat corpul când acesta a făcut impactul cu gresia rece.
-Ți-ai turtit cumva fundul? m-a întrebat Faith printre hohote de râs.
-Foarte amuzant, ce pot să spun, am mormait in timp ce încercam să mă ridic. Am ridicat o spranceană în timp ce analizam încăperea parțial goală; în afară de o masă veche ce statea să cadă si un dulap întors pe orizontal, nu vedeam nimic altceva spectaculos. O debara?
-Cred că aici ar fi trebuit să fie garajul, mi-a răspuns privind dimensunea enormă a incăperii. Haide, e cam răcoare aici.
Faith țopăi până ce ajunse in dreptul unor scări ce se unduiau în sus asemenea unei spirale. Am urmat-o, parcurgând în liniște treptele. Scările dadeau într-un hol lung, asemănător cu un vagon de tren, mobilată într-o gamă de griuri colorate, într-un stil clasic dar în același timp transmițând un aer sofisticat ce îl reprezenta pe Harry de la A la Z. Am privit peste umăr, încercând să urmăresc silueta lui Faith care trecea dintr-o parte în alta, deschizând uși.
-Aici este living-ul, mi-a facut semn în partea dreaptă. Am vârât capul și am simțit cum plămânii îmi rămân fără aer. O oglindă îmensă era așezată pe unul din pereți.
-Am ajuns cumva în Rai? am spus practic căzând în genunchi în fața minunatului obiect și am început să îl sărut. Hei, tu, frumușelule, am spus pe un ton seducator când mi-am revăzut reflexia în oglindă. Cine este acest brunet frumușel? Oh, tu ești!
-Zayn, nu mă face să regret că te-am adus aici! a spus bătând nervoasă din picior.
Mi-am îndreptat atenția catre bruneta nervoasă, iar ea a continuat turul casei. Mi-a arătat unde pot găsi colecția de filme a lui Harry în caz că eu și Perrie ne hotărâm să vizionăm un film.
-Cred că știi cum să pornești PlayStation-ul, a spus arătând în direcția lui.
M-am încruntat.
-Tu de unde crezi că am aterizat? De pe Planeta Rataților?
-Verificam doar, a spus ridicând lejer din umeri. Prima dată când i l-am prezentat lui Harry, a crezut că poți face clătite cu el.
Ne-am uitat unul la altul preț de câteva secunde, după care am izbucnit amândoi într-un râs isteric.
-Haide, a spus Faith ștergându-și o lacrimă din colțul ochiului. Să îți prezint și restul casei. Dormitorul e chiar aici, o auzeam pe Faith contiuând sa vorbească. În caz că...- a făcut o pauză. Te-ai prins tu...
Privirea mi-a alunecat înspre ferestrele enorme ce dădeau în curtea din față a cabanei și  am simțit cum tot sângele mi se scurge din obraji.
-Iar aici e baia, vocea lui Faith suna acum ca un ecou îndepartat, atenția fiindu-mi concentrată pe cele două siluete ce se îndreptau spre ușa de la intrare.
-Frumoasă achiziție, a spus Niall oprindu-se pentru a analiza cabana. Lui Zayn cred că îi va plăcea să o aducă pe Perrie aici.
-Mhm, murmură Harry lângă el privindu-și mândru opera.
Amândoi aveau acum mâinile în buzunar și priveau în față într-un punct fix, iar eu tare mult mi-aș fi dorit să mă înghită pământul sau măcar să mă ia pe sus o tornadă uriașă așa cum s-a întâmplat cu Dorothy din Vrăjitorul din Oz.
-Ah, și Niall? Harry își ridică marginea tricoului pentru a-și dezlipi cheia și am realizat că Faith chiar nu a glumit cand mi-a spus despre ea. Nu îi dezvălui niciodată lui Faith locul ăsta, și asta îi vom spune și lui Zayn. Pacostea aia de soră-mea își bagă nasul peste tot.
-Stai calm, frate, l-a bătut Niall ușor pe umăr. Poți avea încredere în mine și în Zayn.
Asta nu era de bine. Era chiar foarte rău. Dacă Harry m-ar fi prins aici pe mine și pe Faith, sunt mai mult ca sigur că ar face din noi o șaorma mare cu de toate.
Trebuia să o găsesc pe Faith.