She is my sister

Operatiunea: fa-l pe Niall sa zambeasca

Nu intrebati ce e cu mine in ultima vreme de am inceput sa postez atat de des :)) 

Niall’s pov.

Nu stiu cat timp am stat intins in pat, cu plapuma trasa pana in gat si gandindu-ma la nemurirea sufletului, dar cert este ca aproape era sa-mi rup mainile si picioarele in marea mea cazatura din pat, cand cineva fara somn mi-a batut in usa de ai fi spus ca vrea sa mi-o darame.

-Care esti? am strigat nevrand sa ma mai deplasez din micul meu sanctuar.

-Moartea, am auzit o voce, dar cum eram inca in faza de amortire nu am putut depista persoana, insa, oricare ar fi ala sau aia, l-am putut simti cum si-a dat exasperat ochii peste cap. Acum deschide usa sau intru pe geam!

-Este deschis, am spus trantindu-ma la loc in pat. Nu aveam starea necesara sa risipesc secunde din pretiosul meu timp numai pentru a ma deplasa pana la usa ca sa i-o deschid, cand poate pur si simplu sa apese pe clanta.

-Spune cine esti si ce doresti de la mine, am spus ignorand contactul vizual cu acea persoana. Iar apoi esti invitatul meu sa iesi pe unde ai intrat, mi-am continuat plictisit discursul.

-Adica vrei sa spui ca m-am trezit cu noaptea in cap pentru a ma aranja degeaba?

Mi-am dat perna pe care o tineam pe fata la oparte, ridicandu-mi capul usor confuz si mai ca era sa sufar un atac cardiac, cand am intalnit cu privirea chestia multicolora din fata mea.

-Clawn!! am scos un tipat care a speriat cativa porumbei ce stateau linistiti pe stalpul telegrafic de afara.

-Nu mai tipa, sunt doar eu! a incercat sa ma linisteasca sperietoarea aia cu par multicolor, dar cu cat se apropia mai mult, cu atat ma lipeam si mai tare de marginea patului strigand dupa ajutor de parca venise sa-mi taie gatul.

-Piei satano! am tipat aruncand cu perne in el, iar dupa ce le-am aruncat pe toate, am infascat lampa de pe noptiera pregatindu-ma sa o arunc dupa el.

-Sunt eu, disperatule! a spus de data asta enervat.

-N-am incredere in tine, chestie cu pantaloni largi si pantofi cu trei numere mai mari! am spus agitand lampa prin fata lui.

-Stiam ca esti idiot, dar nici chiar asa, a spus fluturandu-si exasperat mainile in aer si dezvelindu-si tatuajul de pe incheietura mainii.

-Louis?! am  spus mijindu-mi ochii. Ce naiba te-a apucat sa-ti torni faina pe fata si sa te manjesti cu ruj pe la gura?

-Daca nu ti-ai dat seama, sunt un clawn, a spus facand o pirueta. Deci, ce parere ai?

-Ca mai aveam un pas pana ce inima imi ceda, m-am incruntat ducandu-mi mana la piept.

-Esti un public dificil, a recunoscut straduiduse sa-si aseze fundul bombat de clawn pe patul meu. Ce om nu iubeste clawnii?

-Am fobie de clawni! am spus indepartandu-ma cat mai mult de Louis. Chiar daca stiam ca in spatele machajelor si a hainelor lalai se afla satenul, asta nu ma impiedica sa fug de el ca Liam de linguri.

-Ah, asta explica de ce te comportai ca un schizofrenic..., a spus ganditor. Incercam doar sa te fac sa zambesti.

-Ce te face sa crezi ca nu sunt fericit?

-Frate, ai refuzat cina! a spus scuturadu-mi umerii. Asta-i sinucidere curata!

-Ti-am spus ca mancasem inainte, l-am mintit dandu-i mainile la oparte de pe umerii mei.

Sprancenele satenului s-au curbat sceptic, studiindu-mi atent toate miscarile.

-Bine, fie, te cred! a spus oprindu-se din a ma privi ca un psihopat. Dar inainte de a pleca, pot sa te imbratisez? m-a intrebat desfacandu-si larg bratele.