She is my sister

Super-mega petrecere

Faith’s pov.

-Oh, scumpo imi pare asa rau! i-am simtit mana mamei frecandu-mi usor piciorul.

Mi-am ghemuit genunchii la piept strangand servetelul acum ud de la lacrimile varsate, lasand un suspin sa-mi paraseasca buzele.

-Asculta-ma pentru o secunda, a continuat iar eu mi-am ridicat capul ntalnindui-i ochii care ma studiau ingrijorati. Stiu ca asta este prima ta despartire si este normal sa plangi, dar crede-ma, te vei mai indragosti si vei vedea ca va fi acelasi sentiment pe care l-ai avut si cu Niall

-Dar inca il mai iubesc, am incercat sa protestez, glasul meu sunand mai mult ca un scancet slab nicidecum vocea autoritara pe care mi-o imaginasem eu.

-Draga, haide sa vedem lucrurile realist, a spus cuprinzandu-mi mainile intr-ale sale. Te-ai gandit vreodata cum va fi viitorul tau alaturi de el?

Mi-am muscat buza de jos incurcata.

-Gandeste-te ca veti avea copii, dar el va fi mai mereu plecat de acasa si astfel vor aparea certurile intre voi doi, a continuat. Nu-i poti impune sa ramana cu tine acasa, pentru ca asta este meseria lui: sa cante.

-Cred ca ai dreptate, am incercat sa inchei subiectul. Prin singurul fapt ca vorbeam de Niall in momente ca astea, ma facea sa ma simt de parca tot Universul ar fi impotriva mea.

Mi-am mutat privirea catre ceasul de pe noptiera si pentru cateva secunde inima mi-a ramas in loc cand am vazut ca este trecut de miezul noptii.

-Dumnezeule mare! am strigat punandu-mi mainile in cap. Il voi pierde!

-Sa pierzi ce? m-a intrebat mama incruntandu-se.

-Nu ma baga in seama, am spus simtindu-mi obrajii cum incep sa capete o culoare rosiatica.

Mi-am pus capul pe perna, urmarind-o pe Anne cu privirea in timp ce stingea lumina din camera. Este o persoana minunata si chiar imi va fi dor de ea; as fi vrut sa petrecem mai mult timp impreuna.

-Mama, am spus ridicandu-mi brusc capul de pe perna.

-Ce-i? a intrebat fiind pregatita sa iasa din camera.

-Te iubesc! am spus afisand un zambet larg.

-Daca incerci sa-ti recapeti telefonul, sa sti ca sunt o mama trecuta prin viata cu doi copii cazuti in cap la nastere, a spus incrucisandu-si bratele la piept. Tu si Harry stiti sa spuneti cel mai frumos ‚Te iubesc’ cand incercati sa obtineti ceva.

Am chicotit, trimitandu-i un pupic in aer cum obisnuiam sa fac cand eram mica inainte sa ma culc. Dar acum ca am crescut mi se parea stupid si am zambind instantaneu ca o idioata.

-Imi va fi dor de tine, am spus pe cel mai sincer ton de cand m-am nascut pana-n prezent. Sa ai grija de tine si de copil, am facut semn catre burta ei usor umflata.

-Daca nu as sti ca esti copilul meu, as crede ca vorbesti serios. Mama isi miji ochii studiindu-ma atent. Deci, ce pui la cale, Faith?

-Ma jignesti, am spus  ofensata ducandu-mi mana in dreptul inimii. Eu intatdeauna am fost o persoana serioasa.

-Uhm, bine, a spus bufnind in ras. Si tu sa ai grija de tine!

Am asteptat cateva secunde in bezna, pentru a ma asigura ca mama este destul de departe incat sa nu poata auzi ce incerc sa fac, dupa care am tasnit din pat direct la dulapul cu haine.

-Gata, am spus deschizand usa dulapului. A plecat, poti iesi acum!

-Slava Domnului! a pufnit Perrie dezmortindu-si oasele. Jur ca daca mai stateam cinci minute in cutia asta, innebuneam!