She is my sister

Te omor, Faith!

 ACESTA ESTE CAPITOLUL 1 DIN VOLUMUL 2 PE CARE L-AM STERS PENTRU CA MI-A VENIT O ALTA IDEE. Dupa cum cred ca v-ati dat seama, sunt la fel de schimbatoare ca vremea, deci daca se mai intampla asa va rog sa ma scuzati, dar ma decid foarte greu =)) Sper sa va placa ce am incercat eu sa creez aici :D Ily xx

Mi-am dat ochii peste cap cand Harry a tipat dupa ajutor pentru a treia oara in ultimele cinci minute. Stiam ca are momente cand  devine imposibil de  enervant, dar nu ma asteptam sa urle ca din gura de sarpe dupa ce i-am repetat in nenumarate randuri ca am totul sub control.

-Ba nu este!  dramatiza el aruncandu-si nervos mainile in aer. Ce-o fi fost in capul meu cand am acceptat sa-mi las masina in mainile tale?

Mi-am strambat buzele intr-un mic zambet malefic aducandu-mi aminte de episodul cand l-am batut la cap doua zile pe cret sa-mi imprumute si mie masina lui. Stiam ca voi castiga; eu mereu castig cand imi propun vreo tampenie ce-mi strafulgera prin minte.

-Exagerezi, am spus ridicand lejer din umeri si trecandu-mi degetele prin par, acum de o culoare mult mai inchisa.

Vopsitul parului meu in culoarea lui obisnuita cred ca a fost cel mai bun lucru care mi s-a intamplat de cand m-am intors acasa, cea salvatoare fiind insusi Perrie Edwards, care a propus sa mergem amandoua la un salon, ea alegand sa-si coloreze parul intr-un blond deschis. Eu si Harry inca nu am renuntat la certurile noastre inutile, spre exasperarea mamei, amenintandu-ne pe amandoi ca ne va exila in Alaska, poate asa vom reusi si noi sa ne intelegem ca oricare alti frati din lumea intreaga. Intr-o zi chiar ne-a inchis pe amandoi in camera lui Harry ca un fel de pedeapsa dupa ce vecinii erau pe punctul de a suna la politie, din cauza certurilor noastre. Dar aceste intamplari nu m-au afectat prea mult- imi placea sa-l enervez pe cret si cred ca si lui ii placea cand ma vedea nervoasa- lucrul care m-a intristat cel mai mult a fost distanta dintre mine si Niall, amandoi fiind nevoiti sa ne ascundem relatia de presa si mai ales mama, care ar fi in stare sa il fugareasca pe irlandez cu lingura de lemn prin tot cartierul.

Mi-am scuturat capul incercand sa-mi alung amintirile neplacute care isi facusera aparitia, aducand cu el sentimentul de tristete. Acum puteam observa cel mai limpede cat de mult aveam nevoie ca Niall sa fie langa mine, in timp ce-mi soptea ca totul va fi bine.

-Plange..., l-am auzit pe Harry soptindu-le lui Zayn si Perrie care se aflau pe bancheta din spate.

Mi-am sters o lacrima ce aluneca alene pe obrazul meu. Initial, o luasem numai pe blondina cu mine, dar pe parcurs m-am trezit cu Harry si Zayn pe capul meu din motive intelese numai de ei doi.Argumentele cretului erau cat de cat plauzibile.

-Daca te las pe tine si pe Perrie in masina mea, o sa mi-o aruncati in aer cu siguranta, imi spusese in timp ce urca pe locul din fata.

Dar cand a fost randul lui Zayn sa raspunda la intrebare, tot ce a facut a fost sa mormaie niste cuvinte, probabil in chineza, pentru ca nu intelesesem nimic. In ultima vreme, brunetul isi petrecea din ce in ce mai mult timpul cu Perrie, spre disperarea mea.

-Pamantul catre Faith! si-a fluturat Harry mana prin fata mea.

Am clipit des, incercand sa-mi alung gandurile.

-La ce te gandeai? m-a intrebat Zayn in timp ce-si trecea degetele prin par, aranjandu-l in oglinda retrovizoare.

-Probabil la nemurirea sufletului, chicoti cretul.

-De fapt, imi planuiam cum sa te arunc din masina, am spus ridicand evaziv din umeri. 

-De ce nu te-am dus la orfelinat cand am avut ocazia? bombani Harry. 

Am rotit cheia in contact facand ca motorul masinii sa vibreze sub noi, ignorand remarca acida a cretului.

-Ne va omori! tipa Harry in timp ce-si acoperea fata.

Mi-am dat ochii peste cap strangand cu putere volanul masinii in timp ce-mi muscam nervoasa buza de jos. Trebuia eu sa o ascult pe Perrie atunci cand a spus sa-l legam de un scaun si sa-l ducem in subsolul casei.

-Am totul sub control! i-am spus scoasa din fire.

-Nu te mai cred! s-a plans in timp ce se zvarcolea pe scaunul masinii. Ultima data cand ai spus ca ai totul sub control, aproape ca era sa arunci casa in aer.

-In apararea mea, eram micuta, am spus ridicandu-mi o mana in aer. De unde vroiai sa stiu ca benzina se aprinde foarte repede  daca-i dai foc.

-Tu unde iti tineai creierul, intr-o cutie? tuna Harry. Nu ca acum i-ai fi schimbat locatia, continua in soapta, facandu-ma sa-i dau o palma sanatoasa dupa ceafa.

-Pentru ce a fost asta? m-a intrbat nedumerit.

-O meritai de mult, mi-am dat ochii peste cap.

-Putem pleca si noi din fata portii pana nu ne apuca dimineata? ne-a intrerupt Perrie cearta.

Nu a mai fost nevoie sa imi spuna a doua oara; oricat ar fi protestat cretul eu tot am pornit masina, din cand in cand punand cate o frana brusca pentru al enerva pe Harry.

-O singura data daca mai faci asta, o sa iti vopsesc parul in culorile curcubeului! ma ameninta nervos, in acelasi timp zambindu-mi malefic.

I-am zambit si eu la randul mau, ducandu-mi degetul aratator catre gropita lui, apasand frenetic. Stiam ca il enerva acest lucru, ceea ce ma facea sa fiu si mai a dracu'.

-Termina! s-a rastit dandu-mi peste mana.

-Baieti! i-am auzit pe Zayn si Perrie strigand la unison. 

Pana sa ma dezmeticesc, masina s-a oprit brusc, producand un zgomot asurzitor, facandu-ne pe toti patru sa ne balansam cu putere in fata, mai sa zburam prin parbriz si mi-am dat seama ca am nimerit intr-un copac.

-Masina mea! dramatiza Harry deschizand rapid portiera.

-Masina ta? pufni Perrie. Cred ca mi-am spart buza.

L-am urmarit cu privirea in timp ce-mi frecam bratul amortit si am pufnit in ras atunci cand l-am vazut apucandu-si buclele in palmele sale enorme.

-Te omor, Faith! 

Am iesit din masina pentru a-mi vedea minunata "opera", dar imediat am simtit cum genunchii imi vor ceda si ma voi dezechilibra.

Ultimele cuvinte pe care le-am putut auzi au fost strigatele lui Perrie, dupa care privirea mi s-a incetosat,  corpul meu facand contact cu cimentul rece...