Razboiul Sexului ✅

Cap 22 - A mea

- Ce? Vocea ei mă face să tresar.

Atât de liniştită, de plăpândă stând în braţele mele. Cum am putut să o rănesc atât de mult, crezând că e la fel ca toate celelalte, sau mai bine spus la fel ca ea. Poate dacă nu era Dave, acum eram undeva cu Tiffany făcând cine mai ştie ce. 

- Nu e nimic grav, depinde cum o să priveşti tu lucrurile, spun şi ea se ridică în fund.

Simt cum un aer rece îmi trece peste piept în clipa în care ea se ridică luând cu ea toată căldura ce mă stăpânea pe interior.

 

- Spune, mă îndeamnă emoţionată buza de jos tremurându-i uşor.

- Vreau doar să mă asculţi, iar la final să-mi spui ce crezi, simţi.. spun lăsând ceea ce vreau să spun în aer. 

- Connor mă sperii, spune şi se trage mai în spate lipindu-se cu spatele de peretele rece precum pieptul meu. 

- Nu te speria, te rog, şoptesc şi mă întind să o ating, dar ea se trage.

 

Sufletul îmi îngheaţă când o privesc aşa abătută şi îngândurată dar mai ales temătoare. Nu vreau să-i fac niciun rău, nici acum dar nici altădată. Şi dacă ea o să mă refuze, o să respect asta. Merit din plin să zac în propria durere, să tânjesc să fie a mea când ştiu că nu e. Merit să mă las chinuit de dorinţa de a o atinge, de dorinţa de ai frământa trupul cu mâinile mele, să vreau să-i mângâi pielea cu buzele, să-i mângâi pielea cu degetele în ritmul în care Chopin mângâie clapele, ştiind că nu se v-a întâmpla niciodată, dacă mă refuza merit toate astea.

 

- În regulă, spune, mă îndeamnă venind mai aproape de mine.

 

 Am închis ochi şi am deschis gura respirând profund, selectându-mi pe rând ideile cele mai importante, aranjându-le într-un discurs bine pus la punct. Dacă o să-i spun ce simt, ce am pe suflet trebuie să o fac ca la carte.

 

 - Uite Evyline, spun şi înghit nodul din gât. În faţa ta mi-am dat pe rând toate măştile pe care le purtam de a lungul timpului. M-ai cunoscut, văzut în cele mai rele situaţi sau în cele mai bune. M-ai avut cu toate defectele, cu puţinele calităţi şi cu puţinele copilării care încă mai trăiesc într-un colţ al sufletului, continui încet vorbind rar şi clar. Sunt multe nopţi în care te-am privit cum dormi, doar pentru că simţeam nevoia să te simt lângă mine, dar mă mulţumeam doar privindu-te.. 

- De ce îmi spui toate astea? Spune şi lacrimi uşoare stau să-i părăsească ochi.

- Pentru că mi-am dat seama cât de mult ţin la tine, spun şi mă ridic de pe pat şi merg spre geam. Şi vreau să-ţi spun că îmi pare rău, pentru orice, pentru tot, continui şi deschid geamul.

- Connor ce naiba vrei să faci? Mă întreabă când ies pe geam poziţionându-mă pe marginea geamului destul de lată ce-i drept.

- Te iubesc, mă crezi? O întreb. 

- Connor, eu.. spune bâlbâindu-se. Nu ştiu ce să spun, continua jucându-se cu degetele.