In love with a teacher

capitolul 11. - Părinții mei

Acasă , râsete și vorbe se auzeau din sufragerie. Era Mark cu doi oameni. Cine mai sunt și ăștia?
Mark: Maya cred ca-ți amintești de ei.
Mă uit la ei cu dubiu pentru că nu îmi dau seama deloc cine ar trebui să fie ca să îmi pese așa mult de ei.
Maya: Păi și cine sunt?
Cei doi încep să râdă și se bagă în vorba cu noi.
P.: Maya nu îți mai aduci aminte de noi?
Maya: Chiar nu.
P.: Suntem părinții tăi . Am aflat de accidentul lui Josh și ne-am gândit că ar fi frumos din partea noastră să venim să te încurajăm.
Maya: Parinții mei? Hah? Ce tot vorbiți acolo , părinții mei m-au abandonat când eram mică și m-au lăsat lângă Josh să ne descurcam singuri.
Aveam lacrimi în ochi . Dacă într-adevăr erau ei atunci au făcut o mare greșeală că au venit până aici pentru că eu nu îi voi putea ierta niciodata.
P.: Maya ! Să nu plângi , chiar noi suntem . Nu te-am abandonat . Ne descurcam foarte greu și a trebuit să plecăm să muncim.
Maya: Îmi pare sincer rău . Pentru mine nu existați și ați face bine să plecați. Josh e bine nu vă mai îngrijorați acum dacă nu ați făcut-o în 10 ani. Drum bun!
Am urcat plângând în camerea mea și m-am încuiat , stând toată noaptea învelită într-o pătură și uitându-mă la seriale.
Așa ceva nu se putea. Și Mark de când a aflat că sunt părinții mei , ar fi trebuit să-i alunge . Mi-au stricat ziua. Cât tupeu să aibe să se prezinte în fața mea după zece ani și să îmi spună că își fac griji. Sunt supărată pe Mark dar am nevoie de cineva care să-mi opresească lacrimile , să mă înveselească și să vorbească cu mine. Davis nu știa povestea asta și nu puteam să-l sun așa că renunț la orgoliul meu și îl chem pe Mark. Încă plângeam.
Maya: Mark de ce au făcut asta , de ce continuă să mă rănească ?
Mark: Maya te rog eu liniștește-te . Descarcă-te pe mine.
Maya: Îi urăsc crede-mă , ne-au lăsat să muncim singuri , să ne descurcam și să ne ținem de școală fără măcar să se gândească cum. Acum intră la mine în casă să îmi spună că le pasă? Doamne dă-mi putere!!!
Mark: Gata Maya hai să fim realiști . Ei nu merită.
Maya: Să nu uiți că sunt supărată pe tine . Cum să le permiți să intre ?
Mark: Mi-au zis că vă înțelegeți bine.
Maya: Sunt și mincinoși acum.
Simt cum sângele îmi fierbe în vene . Nu mai puteam de cap. Plângeam de două ore și cred că voi continua. Era o zi superbă până să apară ei. Încerc să mă liniștesc.
Mark mi-a pus muzică de adormit .

*pov Mark*

Era atât de deprimată și încerc să o ajut cumva. Îi pun muzică de adormit pentru că doar așa se putea relaxa . Am luat-o în brațe și am început să mă joc în părul ei , pisicind-o. A adormit ca și când nu s-ar fi întamplat nimic . Îmi părea bine că a adormit. Între timp eu l-am sunat pe doctorul lui Josh și l-am întrebat de starea lui. Se pare că se trezise din comă si voiam să-l vizitez . O învelesc bine pe Maya și o iau pe sus, în brațe , ușor ca să nu o trezesc din somn. O pun pe bancheta din spate și îi așez un ursuleț sub cap. Era destul de răcoare așa că încălzesc puțin mașina. Pornesc la drum . Conduc cât mai lin , dar totuși cu o viteză destul de mare ca să pot să ajung la spital până în zori. Nu am avut de ales și a trebuit să pun o frână bruscă. Din fericire , Maya nu s-a trezit. Ochii mei nu mai erau ațintiți asupra drumului și o priveau pe făptura gingașă de pe banchetă , care doarme liniștită ca un copil obosit ce s-a jucat în parc toată ziua. Linile albe îngroșate îmi atrag atenția ca voi ieși de pe bandă,printr-un zgomot destul de urât pe care îl simțeam sub roțile mele. Îmi îndrept privirea la drum și trag de volan . Voiam sa ajung înapoi întreg și dacă Maya pățea ceva din cauza mea cred că înnebuneam.
Drumul nu mai era mult . Am luat o curba mai dur și am trezit-o Pe Maya care era speriată și nu știa ce se întâmplă.
Mark: Maya nu te speria , erai tristă și nu am vrut să te mai trezesc ca să suferi din nou. Am sunat la spital să ma interesez de starea lui Josh și se pare ca nu mai este în comă.
A sărit în sus de bucurie . Pe fața ei se citea speranța și o fericire nedescrisă.
M-a pupat pe obraz și mi-a spus să o trezesc când ajungem.
A adormit cu zâmbetul pe buze. Mă bucur tare mult că am reușit să o fac să zâmbească . Am dat drumul la radio unde se difuza ,,Company" . Una din melodiile preferate ale Mayei.
La scurt timp ajungem la spital . Maya intră cu nerăbdare la Josh și sare pe el, luându-l în brațe si dându-i drumul d-abia peste 5 minute. Cred că i-a fost tare dor de el.
Maya: Josh ! Doamne , îmi era așa dor de tine. Cum te simți?
Josh: De ce sunt aici?
Maya: Ai avut un accident și ai fost în comă
Stă un moment si spune:
Josh: Da , așa e . Mă duceam să fac niște vânzări și o mașină mă lovise din plin.
Maya: Off. Și eu trebuie să îți spun multe. Dar prefer să vorbim când vei veni acasă. Să ști ca Mark a avut foarte mare grijă de mine.
Josh: Mark îți mulțumesc frate!
Mark: Pentru tine absolut orice !
Maya: Ce zici Josh , eu aș vrea să îl lăsăm să locuiască la noi. Ești de acord? Am șoptit către el.
A dat din cap în semn că a înțeles.
Josh: Mark , frate ce zici vrei să locuiești cu noi, macar atât să facem în semn de mulțumire.
Mark: Cu mare drag.
Era destul de târziu așa că am decis să stăm peste noapte la el în salon. Îl țin strâns de mână si adorm împăcată.

*❤un nou capitol. O nouă experiență. Un nou Început❤Un vot și o părere să aveți o seara faină . Vă pup*