Chapter 7

1K 111 11
                                    

A doua zi m-am trezit cu gândul de a te uita. M-am trezit cu gândul de fi din nou vechea eu. Jeanșii negri mulați cu botinele negre catifelate mi se păreau o combinație mai mult decât perfectă. Ca sus să-mi pun un pulover tip top, destul de scurt în talie. Ma simțeam îndrăzneața.

Pășind pe holurile facultății vedea destule priviri ce mă credeau noua în școală. Inclusiv tu te-ai uitat destul de curios.

Am simțit și privirea așa zisei tale iubite Julie, care îmi zâmbea suprior. Am oftat apoi mi-am mascat fața cu un zâmbet mult mai superior. Dacă cineva se pricepe la asta, aceea cu siguranță sunt eu.

În ultima pauză tipul cu care am luat legătura mi-a adus ceea ce voiam. A trecut pe lângă mine și mi-a dat direct în palmă pliculețul. Am încercat să mă las, dar n-am putut. Pentru tine am zis ca se merită, dar întotdeauna mi-am mascat suferința prin zâmbet doar cu ajutorul unor pliculețe.

Când credeam ca nimeni nu m-a văzut, o mână și-a făcut simțită prezența pe umărul meu.

- Dă-mi ce ai primit! Mi-ai spus nervos.

Ti-am râs în față apoi l-am fluturat în fața ta.

- Ce? Ăsta? N-ai niciun drept. M-am uitat fix în ochii tăi.

- O da?

J&DUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum