J&D

Chapter 21

Și cand am spus că nu se va termina bine, nu am vorbit de pomană. Am ajuns cu amândoi la un restaurant, pentru a ,,clarifica“ lucrurile. M-am așezat între voi doi, dar tu m-ai tras lângă tine, stând aproape lipiți.

— Ok, dacă voi doi nu vă rezolvați lucrurile acum, niciunul nu are ce discuta cu mine. Iau postura de doamnă învățătoare ce îi ceartă pe doi copii ce tocmai s-au bătut.

— Eu nu discut nimic cu el! Ai spus tu, încăpățânatul de tine.

— Ce mie tare drag mi-era să te aud vorbind. Îi dă replică înapoi Alex.

— Ooo da? Apropo, a venit fosta ta acasă, la o oră distanță după ce a venit actuala care plângea că te-ai despărțit de ea. I-ai răspuns și tu imediat.

— Gelos? Eu cel puțin am!

Tu te-ai încordat imediat și ai vrut să te ridici să-l mai și lovești dar te-am oprit la timp. Te-am rugat din priviri să stai jos, și e de apreciat ca asta ai făcut.

— Mereu ai fost același, înafară de a te culca cu una și alta, nu ai știut.

— Și ce voiai? Să fiu un tocilar ca tine?

Cred că asta te-a durut tare, încât te-a dus la el și l-ai ridicat de guler în picioare. Toată lumea se uita la noi. Doi chelneri au dat să vină spre noi dar i-am oprit spunând că voi rezolva eu.

— Băieți! Gata! Am țipat nervoasă. Voi doi, acum, cu mine la un psiholog! Am fost cu mult mai autoritară decât am vrut.

— Poftim?! Ați răspuns simultan. Nu mă copia! Ați zis din nou simultan.

— Va comportați ca niște copii! Sunteți frați! Veți face o terapie de grup fie ca vreți, fie ca nu.

— Și a două variantă? Ai întrebat tu cu speranță.

— A doua variantă... Va îmbrățișați acum si va cereți scuze unul de la altul.

V-ați privit câteva secunde, timp în care am crezut ca voi chiar vă veți îmbrățișa și lucrurile se vor rezolva. Dar v-ați întors privirea spre mine și mi-ați spulberat orice speranță.

— Mergem la psiholog! Spune Alex.

— Exact! Ai spus si tu hotărât.

— Vedeți? Acum sunteți de acord unul cu altul, e și asta ceva... Încercam să fiu eu pozitivă.

— Ba nu, el m-a copiat fiind de acord cu mine. Continua cearta Alex.

— Haideți, cine conduce? Încerc să evit o altă ceartă.

— Eu! Ai ridicat tu primul mâna.

— Ba nu, eu! Se împotrivește Alex.

— Eu am zis primul!

Am luat-o înainte exasperată. Erați ca niște copii. Cum a rezistat mama voastră?