J&D

Chapter 22

— Unde ai găsit un psiholog atât de rapid?

M-ai întrebat tu după o zi, de la circul vostru de la cafenea, în timp ce mergeam către psiholog.

— Să spunem că... Psihologul nu e ceva nou pentru mine.

Am oftat apoi am dat să evit un subiect ce chiar mă durea.

,, — Domnișoară Martinez, de ce v-ați izolat de toți?

   — Eu niciodată nu voi fi demnă de numele meu de familia... Spuneam din nou si din nou, a mia oară cred, având lacrimi în ochi.

  — Liniștiți-vă! Cine vă reproșează asta? Ce înseamnă a fi demnă de numele de familie pentru dumneavoastră?

  — Sa fiu perfectă. De ce nu pot fi perfectă? De ce nu mă atrag intalnirile de bogătași? De ce prefer o saorma în loc de caviarul sau sushi? Sau de ce prefer Cola în loc de ceaiul de la ora 5?

  — De asta sunteți aici. Mama dumneavoastră v-a trimis aici special pentru a fi perfectă. “

Nu, nu v-am trimis la acel psiholog ce doar încerca să se joace cu mintea mea, ce era doar o femeie falsă și care dorea acelasi lucru de la mine ca si mama.

,,Stăteam și plângeam pe o bancă în parc, după acea sedinta. Eu de ce sunt un chin pentru mama? De ce mereu mă ameninta ca mă trimite la tata, să traiesc cu toate cuceririle lui în casă? De ce trebuie să-i îndeplinesc ei dorințele?

— Domnișoară? Aud o voce caldă, lucru ce mă face să îmi ridic privirea și văd o doamnă în vârstă ce îmi zâmbește cald și sincer. N-am mai văzut pe nimeni zâmbindu-mi sincer...

— Sunt o persoană atât de rea? Oare îmi razbun tot ce simt acasă pe toți colegii mei din liceu? Intrebam privind în gol. Chiar dacă nu știa despre ce sau cine vorbesc, m-a îmbrățișat... Niciodata n-am primit o îmbrățișare sinceră... “

Acea persoană m-a ajutat cu adevărat.