J&D

Chapter 17

M-am oprit brusc si mi-am întors privirea către ea. Daca tu i-ai spus asta... Nici nu-mi pot imagina cum aș reacționa. Dar și privirea ta șocată îmi arată că și pentru tine e o noutate faptul că stie și Julie marele meu secret.

- Dar tu de ce ești proastă? Vezi? Ambele sunt intrebari fără răspuns! Mă enervez și îi răspund ca atare, făcându-te și pe tine să te bufnească răsul.

- Asta a fost cumva o jignire? Se enervează și ea.

- Nu, un adevăr. Îi răspund în continuare.

- Fii atentă, eu știu că tu consumi droguri. Dacă afla ceilalți, te-ai dus dracului.

Oricât de mult mi-aș dori să-i răspund înapoi, știu că are dreptate și nu pot. Trag aer în piept înainte de a o întreba ce vrea în schimbul tăcerii ei dar tu mi-ai luat-o înainte.

- Nu, tu te-ai dus dracului dacă află ceilalți de la tine. Julie, țin la tine, dar dacă sufli un cuvânt, imi vei cunoaște și cealaltă parte a mea.

Pe fața ei se citește uimirea dar pe a mea, nu. Încă nu am uitat cum și-a permis să vorbească cu mine și să mă umilească, luându-i apărarea.

- Știu ce vrei în schimb. Tu nu vei spune nimic, iar eu voi renunța la Derek. S-a făcut. Spun totul cu un zâmbet fals, apoi plec.

Pur și simplu plec. Chiar dacă raclimile dau să-mi curgă, am decis sa nu mă mai chinui singură. Daca nu se poate, asta ea, nu e capăt de lume. Deși țin foarte mult la el, am obosit.

Decid să merg pe jos spre casa. Nu vreau sa chem vreun taxi, a carui șofer sa se uite la mine ca la felul 14, în caz ca ma apuca o scenă de plâns. Cand vreau sa trec strada, nu m-am asigurat, și aud un claxon puternic.

Ma uit în dreapta mea si vad masina la mai puțin de un metru. Inchid ochii speriata, așteptând să fiu călcata, practic, dar nu.

- Ești bine?! Vine un băiat inalt de la volan ce mă studiază atent.

Când ma uit în ochii săi verzi, vad o sclipire familiara.

- Alex Peters? Am întrebat uimită.

_______________________________

Deci, tipa de care v-am spus în capitolul anterior, a șters comentariile, mulțumesc!
Uite, acest gest, arată acea firimitură de maturitate. Sper sa înțelegi ceva din chestia asta și să ceri ajutorul când ai nevoie, ca sa te putem ajuta voluntar, nu involuntar :))
În fine, a trecut, nu a murit nimeni de la câteva comentarii, dar cred ca s-a înțeles mesajul transmis.

Iar de la voi dragilor, va cer păreri. Cum vi se pare trecerea de la mesaje la povestire, sau povestea în sine. Va pup ❤❤😘😘

*TEXT NECORECTAT*