Chapter 29

727 87 7
                                    

Gata bagajele, am terminat cu semnatul unui teanc de hârtii, iar acum ar trebui sa urmeze luatul la revedere de la cei dragi... Dar eu nu am de la cine. Am fost la familia ta, ce chiar tine la tine. Cand am ajuns în dreptul lui Alex, niste lacrimi mi-au aparut in ochi. El imi va lipsi.

— Îmi va fi dor de tine! Îi zic in timp ce îl îmbrățișez. Tu ai fost cel ce ne-a ajutat, multmim.

— Ce e cu atata tristețe? Mie nu imi va fi dor de niciunul dintre voi. Pentru ca...

Se opreste și arată catre un teanc de bagaje. Cand văd acele geamantane îi sar direct in brațe.

— Am auzit ca turcoaicele sunt prea bestiale! Completeaza el razand.

— Stiai? M-am întors catre tine.

— Stiam că de râie nu poti scapa... Deci da, știam! Ai râs tu, facand o glumă, ce nu avea ca scop enervarea lui Alex. Relatia voastră a devenit mult mai bună.

— Ma simt mandru de tine! Eu l-am învățat. Continua gluma si Alex.

— Dacă așa veți face si în avion, pe amândoi pe rând va arunc! Va amenint eu pe amândoi, in timp ce vin la tine în brațe.

Îmi zâmbești apoi mă strângi la pieptul tău, lasându-mi un sărut pe frunte.

— Începem o viața noua... Ți-am șoptit la ureche, avand fata în scobitura gâtului tău.

— Fii sigură de asta, te iubesc.

J&DUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum