Hmm! Miercuri, o zi asa posomorata! Azi: engleza, franceza, spaniola, italiana si iarasi engleza. Nu puteam avea si noi o ora de romana? Cine m-a pus sa dau la uman?
Imi arunc caietele in ghiozdan si ma mai uit putin in oglinda. Azi mi-am luat o pereche de blugi negrii, o bluza alba si un hanorac negru cu modele portocalii. Imi iau ghiozdanul, cobor, ma incalt cu niste adidasi negrii si plec. Trebuie sa trec pe la Cori, Crissy si Cami ca sa plecam impreuna la liceu. Pe drum, imi amintesc ca peste 2 saptamani e ziua celor 3 C de nastere. Ce sa le iau cadou? Ma uit la nori plini de apa si, fara sa-mi dau seama, ma ciocnesc de ceva...sau cineva?
- Aaa, scuze...se auzi o voce blanda si calda de baiat.
- Eu ar trebui sa-mi cer scuze, nu eram atenta pe unde merg, spun, ridicandu-ma si zarind o pereche de ochi albastri, atat de frumosi si de patrunzatori.
- Buna, sunt Nick!
- Karina! Incantata de cunostinta.
-Pai, ar cam trebui sa plec, altfel intarzii. Poate ne mai vedem. Ceau!
- Ceau! spun, analizandu-l in timp ce se indeparta.
Ce bunaciune! E cu un cap mai inalt decat mine, parul negru, usor ciufulit, jucandu-se in voie pe fata lui. Bluza pe care o avea, ii scotea in evidenta corpul bine lucrat. Am fost trezita la realitate de vocea, acum enervanta, a Corinei. De ce tocmai acum, s-a hotarat si ea sa ma trezeasca la realitate?
- Hey, credeam ca nu mai vi!
- A...a! Voi erati!
- Ce s-a intamplat? intreaba Cori.
- Am vazut o buna, buna, bunaciune, spun, luandu-le pe Cami si Crissy de gat.
- Cum? Unde? Cand? Cum il cheama? Cum arata? spune Cori, entuziasmata.
- Ho! Calm! Pai, m-am ciocnit de el, cu cativa metri in spate, acum 5 minute, il cheama Nick si....
- Si ce? intreaba la unison cele trei.
Le-am povestit ce s-a intamplat, in timp ce mergeam. Am ajuns in curtea liceului, ne-am salutat colegii si am intrat in liceu. Mergand pe holurile liceului,cineva se ciocneste de Cami, daramand-o.
- Hey, ce nai...? dar cand sa se uite la cine a daramat-o, nu zari pe nimeni. Ce s-a intamplat?
- Nu stim, vorbeam si cand sa ne uitam la tine, erai pe jos! spune Cori. Hai sa mergem in clasa.
Intram, unde se afla dirigu cu o fata destul de draguta. Avea parul saten, tapat, si ochii verzi. Purta o pereche de blugi, un tricou in dungi alb- negru, o vesta neagra, o palarioara si niste conversi. Ne scuzam si ne asezam in banca. Ma uit la baieti si ii vad cum zambesc:
- Buna, sunt Stefania, implinesc 18 in curand. Unii dintre voi ma cunoasteti. Imi place sa cant la chitara si sper ca ne vom intelege.
- Bine, aseaza-te in banca de acolo., spune dirigu, indicandu-i locul respectiv.
Se aseaza in banca, uitandu-se la Karl, apoi la mine, apoi iar la Karl, intrebandu-l ceva din priviri, acesta aproband din cap. Hmm! E luat, imi spun in gand. Glumesc! De, tu trebuie sa fi sora lui Karl din Spania! Chiar seamana cu Karl si Radu. Dirigu pleaca, iar profa de engleza isi facu aparitia, incepand sa predea. N-am prea fost atenta. Si acum serios, cine e atent la ora asta? Cred ca doar vreo 3 copii scriau. Facem comparatii intre ea, Karl si Radu. Prima comparatie, ea e fata, ei doi sunt baieti. Zambesc si incerc sa ma concentrez, dar se suna. Asa de repede? Ma ridic si ma indrep catre fete.
- Care mai sunt noutatile?
- Nimic nou.
- Salut! aud o voce din spate. Eu sunt Stefania!
- Karina, incantata de cunostinta.
