- Deci, azi ce facem?
- Pai, noi ne gandeam sa inchiriem biciclete si sa ne plimbam, asta daca vreti si voi? ne propune Nick, jucandu-se cu salata.
- Da, si putem face si un picnic. Pregatim cate ceva si....
- Scuze ca-ti stric visurile, Angela, dar din cate stiu eu, este aproape iarna si mai suntem si la munte. Daca vrei sa ingheti, n-ai decat, dar eu nu te insotesc, sa fie clar., ii spune Anie, luandu-mi din carnita.
- Hey, aia era a mea!
- Nu fi zgarci....O plimbare cu bicicleta suna bine, eu ma bag, altcineva?
- Atunci, ne bagam cu totii. Oricum vroiam sa ma plimb, raspunde Stefi, luand si ea din carnita mea.
- Hei, dar ce-i farfuria mea? Bufet?
- Cam da, fiind singura care mai are carnita!
- Asa-i! si au inceput sa-mi ia toata carnita.
Aia era a mea!!! Carnivorii! Nu mi-au lasat nici o bucatica....In fine, dupa ce ne ridicam de la masa, baietii s-au dus sa inchirieze bicicletele, cat timp noi aveam sa strangem masa. Peste o jumatate de ora, s-au intors cu 16 biciclete de munte. Noi erau aproape gata, mai trebuia ca ei sa se echipeze si plecam.
Ma uitam la biciclete. Pe care sa mi-o aleg? Pe cea rosie, alba sau neagra? Cred ca p-aia neagra. Negru se asorteaza cu tot. Eu si Karl am pus amandoi mana pe ea.
- Ce crezi ca faci? il intreb, tragand bicicleta mai aproape.
- Dar tu? si o trage spre el.
- Pai, vroiam sa incerc bicicleta, asa ca te rog...
- Dar asta o vreau eu..
- Si? Eu am pus mana prima....
- Scuze, dar cred ca-ti trebuie ochelari...din pacate pentru tine, eu sunt cel care a pus primul mana.
- Dragutule Karl, cred ca tu esti cel care are nevoie de ochelari si inca de unii cu dioptrii foarte mari! Acum vreau sa ma urc pe bicicleta.
- Nu, n-am nevoie de ochelari, vad foarte bine. Daca vrei sa te urci pe bicicleta, ia-o pe cea rosie sau albastra sau galbena!
- Dar o vreau pe asta!
- Si eu...
M-am rugat de el sa ia alta, pana a venit Stefi si i-a spus ca domnisoarele au prioritate. Cat o iubesc pe fata asta! Pana la urma, Karl se alese-se cu una de un roz pal.
- Baietoaico! Fetitele trebuie sa mearga pe biciclete de culoare roz, galben, portocaliu, nu pe biciclete de culoare neagra, imi spune cu ciuda in glas.
- Ia mai taci, papusico si ai grija la drum, ca nu vreau sa-ti fiu infirmiera! ii spun, scotandu-i limba si luandu-i-o in fata.
Ne-am plimbat pe cararile muntelui. Aerul curat si mirosul micilor flori ce abia mai rezistau, ne rasfatau simturile. Pe la pranz, soarele era pe cer, dar spre seara, i-a fost luat locul de norii de ploaie, cred. Spre vila, ne-am luat la intrecere. Desigur ca baietii au ajuns primii.
- Fetelor, eu nu mai am niciun chef sa pregatesc cina, dar voi? Si totusi, mi-e foame, ma plang, intrand pe usa de la intrare.
- Nici noi n-avem chef. Doar cand ma gandesc ca iarasi trebuie sa spalam noi vasele dupa masa...mai bine raman nemancata.
- Lasa-ti, fetelor, de-aia avem baieti. Si ei mananca, nu? Cand se intorc, ii punem pe ei sa gateasca, ok? ne intreaba Stefi, asezandu-se pe canapea.
