Convinsa, urmarita si omorata

Dezamăgită

Drumul spre casă a fost minunat. Dimitri e perfect. Cred că m-am îndrăgostit de el. Nu se poate. Nu vreau asta. Mai ales acum. Nu îl pot înșela pe Adrian. Am intrat în clădire și nici nu am observat frigul din încăpere. Ups....uitasem din greșeală geamul deschis când am fost atrasă de scrisoarea anonimă, pe care o primisem, și de tranafir.

Era deja ora 3 dimineața, iar eu am stat, până atunci, cu Dimitri afară, în fața casei. Am aflat foarte multe despre el. Îmi place de el....of....ce pot să fac? Nu îmi pot controla inima. Dar îl iubesc și pe Adrian. Oricum o să uit cine este Dimitri. A fost doar o fază în viața mea. Aseară nu s-a întâmplat nimic. Peste 3 ore ar trebui să mă trezesc ca să merg la liceu. M-am pus să dorm chiar dacă sunt îmbrăcată cu hainele de ieri.

Aud alarma care mă face să sar în picioare. Mi-am facut rutina ca în fiecare zi și am pornit spre liceu. În câteva munute o vad pe Amy care mă așteaptă. M-a sunat Adrien:

A:-Ce faci? Cumde nu ai venit aseară la mine?
G:-Pai am mers la lucru și am stat până târziu.
A:-Mda.....nu te cred.
G:-Nici eu...am început amândouă să râdem. Pai am plecat pe la 8 de acolo și pe drum m-am ciocnit de un tip și am mers cu mult mai încet decât merg de obicei.
A:-Vrei să zici că te-a condus el până acasă și ați vorbit și ați încetinit pasul.
G:-Vezi că mă cunoști.
A:-Mdeci.....ce ați vorbit?

I-am povestit tot ce s-a întâmplat, dar am omis partea că m-am îndrăgostit de Dimitri.
Mergeam pe drum, dar, din păcate, l-am observat din nou pe tipul ciudat care mă urmărea. De data aceasta m-am dus direct la el.

G:-Ce naiba ai de tot mă urmărești. Te-am vazut în fiecade zi, dar ai devenit enervant.

Tipul nu spuse nimic, era tot cu gluga în cap și nu îi puteam detecta fața. L-am împins cât de tare am putut, dar tipul nu se clinti din loc. M-a prins de gât și a dat să mă strângă, dar s-a răzgândit, m-a lăsat jos și a plecat.

Drumul spre liceu pentru mine a fost tacut, deoarece nu băgam în seamă întrebările lui Amy. Am ajuns în clasă și când am intrat pe ușă l-am vazut pe Adrian mozolinduse cu Abby. I-am ignorat. Peste câteva ore a venit unul dintre băieții din liceu la mine și s-a așezat pe banca mea.

G:-Eddie, pleacă.
E:-Nu. Ce s-a întâmplat cu tine? Cu veselia din tine? Parcă ar vrea cineva să te omoare și tu ai știi.
G:-Pe aproape. Un tip mă urmărește. Adrian mă înșeală cu Abby. Ce mi-aș putea dori mai mult?
E:-Of....ști că nu vreau să te văd supărată.
G:-O să încerc să fiu mai fericită, dar nu știu dacă o să îmi iasă.

L-am îmbrățișat pe Eddie și l-am sărutat pe obraz. Eddie a plecat....aproape că adormisem cu capul pe bancă și nu am observat că Adrian a venit lângă mine.

Ad:-Gabi,.....Gabi, scuze pentru ce s-a întâmplat cu Abby. Dar ...
G:-Pleacă de aici....nu te voi ierta niciodată. Pentru mine ești mort. Nici macar nu te mai iubesc ca la început.

M-am ridicat din bancă și am început să mă pregătesc să plec acasă. Ieșisem din clasă și i-am auzit vocea lui Dimitri. Dar când m-am uitat înspre locul de unde se auzise vocea, nu era nimeni.

Am ajuns la jumătatea drumului și simt o mână cuprizândumi talia. Era Dimitri.

D:-Hei, frumoaso. Credeam că nu te voi mai vedea niciodată.
G:-Frumoaso......vai da' departe ai ajuns. Nici eu nu credeam că o să te mai vad.....mi-ar fi părut rău...

Am intrat pe strada pe care ajung mai repede acasă. Dimitri veni cu mine până acasă.

G:-Vrei să intri...?
D:-Nu.....am puțină treabă.

Am intrat în încăperere și iar am gasit o scrisoare cu un trandafir.

Mmmm..... îți cam place de Dimitri, păcat. El nu te iubește așa cum crezi tu. Vei muri în chinuri dacă riști să te mai întâlnești cu el. Dar nu vei fi prima...