Convinsa, urmarita si omorata

Dimitri

Mă simt ca și cum mă sufoc. Este ora unu noaptea, iar eu încerc de ceva vreme să dorm. Ieri am mers la mall cu Dimitri, am venit la el. Stateam în camera lui, iar el era lângă mine și dadea să sforăie. Eu stăteam cu spatele la Dimitri. Mâna lui se unduia peste șoldul meu, am simțit nevoia să mă întorc și asta am și facut. Fața lui era așa de calmă, era așa de frumos. Simțeam cum mușchii lui se relaxează din ce în ce mai tare. Mă simțeam în siguranță lângă el, dar oare făceam ce trebuia? Trebuia să am încredere în el? Normal că da. Mă protejase de atâtea lucruri. De atâtea sentimente. De mine însumi.

*Dimineață*

M-am trezit singură în pat. Dimitri cred că se trezise înaintea mea. Un miros de clătite mă întâmpinase când mă ridicasem. Mirosul mă atrase către sursă precum un zombi atras de creier. Când am ajuns în bucătărie l-am găsit pe Dimitri pregătind două farfurii.

D:-Ouh, te-ai trezit....și eu care vroiam să îți aduc micul-dejun la pat.
G:-Lasă că stăm la masă să mâncăm.

Îl sărut pe obraz și soneria telefonului lui ne întrerupe.

Dimitri pov.

D:-Trebuie să răspund, este important.
G:-Bine.

Am lăsat-o pe Gabi pentru a răspunde. A trebuit să ies afară ca să pot răspunde. Nu trebuia să afle.

K:-Dimitri, scuze că te întrerup din teatrul tău, dar Amy refuză să își schimbe înfățișarea. Zice că vrea ca Gabi să o recunoască, ca să știe cine o să o omoare.
D:-Oh. De ce sunt fetele așa dificile? Trebuie neapărat să vin?
K:-Scuze că nu te lăs să îți termini clătitele alea care par așa de delicioase, dar trebuie să folosești constrângerea ca să reușim.
D:-Și ce o să creadă Gabi dacă o să plec fără să o anunț?
K:-Zii și tu că te-a chemat șeful.
D:-Bine. Ne vedem.

Am închis telefonul și am mers înapoi în apartamentul unde era Gabi. Am intrat în bucătărie și am observat că a mâncat și porția mea.

G:-Scuze că nu ți-am lăsat și ție, dar au fost prea bune.
D:-Nu contează, oricum trebuie să plec.
G:-De ce?
D:-M-a chemat șeful.
G:-Bine, atunci eu voi....
D:-Nu vei face nimic, vei rămâne aici. Aici ești în siguranță.

Mi-am luat haina din cuier și am pornit spre locul unde trebuia să mă întâlnesc cu Kathrine pentru a folosi puterea mea asupra lui Amy. Gabi a vrut să mai zică ceva înainte să plec, dar nu a apucat.

În câteva minute am ajuns la "Mine"-cum zicem noi locului subteran unde îi ținem pe cei pe care îi folosim- Amy era leată cu lanțuri, într-așa fel încât poate să se uite direct în ochii mei.

K:-Într-un sfârșit ai ajuns.
D:-Mda.....ce vrei să îi zic?
K:-Zii să accepte transformarea.
D:-Ok.

Mi-am fixact privirea în ochii ei verzi. Începând constrângerea. Mii de senzați îmi apărură în tot corpul. Până când am ajuns în mintea ei. Mintea ei era foarte goală. Am reușit foarte greu să o fac să îmi asculte ordinele.

D:-Amy. Fi atentă la mine. Trebuie să accepți să îți faci schimbarea ca să nu te poată recunoaște Gabi. De acum nu te mai cheamă Amy, te cheamă Anca. Trebuie să te antrenezi pentru a putea lupta în potriva ei, pentru că e destul de puternică. Anca ești de acord să faci ce ți se cere?
A(Anca):-Da. Desigur.

M-am retras din constrângere și eram slăbit. M-am ridicat și m-am întors spre Kathrine, observând că în timpul cât eu lucram cu Anca a venit și M.

M:-Deci ai decis să vi să ne ajuți.
D:-Da. Ai uitat că și eu fac parte din planul vostru?
M:-Normal că nu. Dar nu prea ai făcut multe.

Am decis să plec înainte să își de-a seama că m-am îndrăgostit cu adevărat de Gabi, dar nu mai conta asta acum. Oricum va muri, iar când va muri ea, vor muri și sentimentele mele pentru ea.