Mi s-a furat pe rând tot ce-am avut,
Munți de visuri și speranțe agonisite crunt.
Mi s-a luat și ultima suflare, nu știu când,
Fără nimic, am promis să plec cât de curând.
Pe drumul pustiit, lipsit de viață,
Porneam ieri căutând o fărâmă de speranță,
Dar resursele au fost acum mult timp arse,
Mai caut cu privirea vechile case.
Uitând cine sunt, am cerșit alinare,
Un colț de blândețe, ca hrană pentr-un veac,
Dar lumea e hapsână după amăgire
Și privește cu poftă chinul înflăcărat.
Un drum neștiut parcă mă mai atrage,
În prag stau și privesc neîncrezător,
Mai aștept să spun că ceva îmi place,
Dar doar ura voastră sclipește orbitor.
