Dac-aș putea, aș deveni vânt,
Să mă pierd în depărtare,
Să nu mă vezi,
Să nu mă auzi,
Să nu-mi fie prezența apăsătoare.
Dac-aș putea, m-aș pierde în cuvânt,
Să nu-mi mai recunoști esența,
Să mai rămân simplu simbol
Al unei minți alunecate-n gol.
Nu mi-ai putea defini existența.
Dac-aș putea, aș vrea să te privesc,
Să știu în tine cine ești,
Să-ți simt sufletul nemascat,
Să aud ultimul oftat.
De-ai ști că n-ai de ce să te ferești...
Dac-aș putea, aș vrea să îți vorbesc,
Dar teamă mi-e că deranjez
Și nu vreau să te simți bruscat
Sau cu spiritul invadat.
Ce am simțit o să păstrez.
