Sunt mii de cuvinte și imagini,
Ce umplu îngrămădite pagini,
Volume de viață cu sute de personaje
Dezmembrate, reasamblate în diverse miraje.
Destinul despicat în fâșii transparente
Flutură absent prin fața stricatelor marionete,
Doar, doar în plasă se va prinde fără să ghicească
Păpușa aleasă.
Râsetul sadic al unui narator nebun
Răsună pe fundal ca o lovitură de tun,
Apoi e liniște și tăcere când așteptăm temători
Să aflăm victima noii numărători.
Povestea continuă la nesfârșit,
Uităm personajele care au pierit,
Le chinuim pe cele pe care le-am primit
Și cerem mai mult de la cele ce încă n-au venit.
Coșmarul când va lua sfârșit?
