Zgomot halucinant de gânduri desperecheate
Răsună zi şi noapte pe potecile sparte,
Vibrează în cioburi de amintiri marcante,
Lăsând în urmă, din nou, vise moarte.
Sacru părea totul să fie ieri,
Dar azi ia sentimentul pierdut pe nicăieri.
Durerea acută îţi spune că trăieşti.
Adio, Fericire, nu ştiu cine eşti!
