După ce am ajuns acolo, mam dus sa vad cum e școală, am stat 2 zile ca să ma uit peste sălile unde aveam voie sa ma uit, dar îmi trebuia mai mult timp și mai multe permisiuni ca să ma uit peste toata școală.
După o luna, curiozitatea ma rodea, voiam sa știu ce se afla acolo, voiam sa știu ce se afla după acele uși închise, voiam sa știu.
Curiozitatea era prea mare, asa ca mam gândit sa încerc sa sparg sistemul lor, era teoretic imposibil de spart, aveau parole care le schimbau de 3 ori pe zi, camere de supraveghere peste tot, detectori de mișcare, pe scurt era imposibil sa trec ca să fiu aproape de acele uși.
După câteva săptămâni de analiza am descoperit o bresa imensa în securitatea lor, aceea era ca puteam sa ma conectez la servere, după sa închid sistemul de supraveghere și sa opresc senzorii, dar își puteau da seama ușor ca au fost închise și sa dea alarma, tot nu era bun planul...
După luni în care curiozitatea devenea mai mare am început sa gândesc la extrem, și asa am găsit soluția, trebuia doar sa mut camerele spre un unghi mort, astfel încât eu sa trec nedetectat, și senzorii de mișcare sai opresc temporar.
Era planul perfect, dar exista un risc, sa fiu dat afara, sa fiu cautat de politie, dar cred ca se merita.
Planul făcut, trebuie pus în practica, după ce ma conectez la sistemul lor, ajung ușor la servere, după de la servere era cel mai greu, trebuia sa mut camerele ușor ca să nu-și da seama ca sunt mutate, după ce am făcut asta, am avut care libera, am ajuns la uși, iar acolo am dat peste o problema, vine a paza, nu știu ce sa fac, eram pe un hol, aveam laptop-ul în mana, și ii mai trebuia încă 10 secunde ca să găsească codu, iar eu mai aveam doar vreo 5, asa ca mam apucat sa sparg și eu împreună cu laptop-ul parole, auzeam tot mai tare zgomote, știam ca vin sper mine, iar când sa ia coltu, eu am reușit sa întru. Odată întrat nu aveau ce să-mi facă, era ușa etanșa, și era deschis doar în cazuri de urgenta majora.
Odata ajuns acolo, am văzut lucruri care nu trebuia sa le aflu, erau secrete, am văzut tot ce făceau, voiau sa ne folosească ca să spargem guverne, ei nu erau simpli agenți, ei ne voiau doar pentru puțin timp, cât le foloseam, iar după ne alungua, asta făceau de câți va ani.
După ce am văzut asta, nu am mai putut avea încredere în cineva, nici măcar un părinți.
După ce am văzut asta, am reușit să-mi dau seama, trebuia sa lupt contra lor, le ținea secret tuturor lucruri ce trebuia sa afle, chiar dacă eram copil, înțelegeam totu, ei zic ca vor sa ne protejeze, dar adevărul era ca ei voiau sa ne controleze.
Aici.... Aici se termina totu, nam putut sa rezist, acum ori niciodată trebuia sa fac ceva, ori fac eu, ori nimeni nu va afla. Mai bine sa fiu dat afara, sa fiu cautat de politie, nu va conta ca voi întra la închisoare, cât știu ca lumea va primi adevărul, și va știi totul, voi fii împlinit.
În acel moment am spart serverele lor, am scos toate detaliile "top secret" care au fost asa, acum erau peste tot pe net, după asta am dat alarma. A început, au sunat alarmele, sau deschis ușile, iar eu am ieșit primu, am fugit cât mult am putut, am fugit la un prieten vechi, care lam cunoscut aici și care a plecat.
Iar de aici povestea mea, începe cu adevărat...
CITEȘTI
Viata unui hacker.
AdventureAceasta este viata unui hacker. O sa prezint cât de intensa și secreta poate fi. Țineți minte, nu o sa recunoașteți un hacker niciodată