Poveste fără început

2. Ura înainte de toate

          Privesc podul cu aceeaşi expresie rece. Toate țipetele şi amintirile mi se revarsă în minte. Fascinațiile mele şi dorințele sunt de fel prea periculoase. Dar cum să-mi ratez fanteziile! Zilnic auzeam miss-urile popularitate cum îşi povesteau visele cu privire la bad boy-ul, care le-ar fi plimbat cu maşina şi le-ar fi intrat în pantaloni după trei, patru lacrimi. Băieții care ar fi mers cu ele pe stradă, tatuați din vârful capului până în picioare. Cu flash-uri în urechi şi muşchi de invidiat. Şi, desigur, băieții veneau după ele! Le salvau, după cu o bătaie din palmă, dragoste, lacrimi, pericol, absențe la liceu, viața de vis şi despărțirea. Şi asta e o mică bucată din poveste!

          Aşa multe dorințe pentru nişte prințese care nu aveau nimic de făcut. Dacă ar fi fost băgate într-o maşină, care mergea cu peste 150 la oră, cel mai probabil ar fi urlat fără încetare. Proprie experiență! Eram într-o excurise cu clasa. Canada avea şi ea defecte, printre ele se număra un cartier periculos şi băieți înstăriți. Dintr-o nebunie de moment — şi obligată — evadasem din hotelul care ne găzduia şi am mers în acel loc, unde se presupunea că vărul unui băiat va concura.

           Scena desprinsă din filme: multe maşini, ale căror nume nu-l ştiu; băieți bine făcuți şi cu fițe. Rând pe rând, colegele mele se lipiseră de câte unul. Noaptea s-a lăsat şi cursa începuse. Reuşisem să mă împrietenesc cu un tip. Mai exact vărul acelui coleg, se pare că mă cunoştea din poveştile rudei sale, care nu mă scotea din ciudățenii. Asta îl făcuse să vină mai aproape de mine.

           — Eşti o ciudată.

           — Iar tu un nesimțit. Din nefericire pentru tine, eu mă pot trata.

          Tipul se amuza copios pe seama mea, dar şi eu îi răspundeam. Era un ,,bad boy", iar eu nu aveam de gând să fiu tocilara din poveste. După curiozitatea mea, şi mai multe insistențe, am urcat în maşina lui. Dacă aveam să mor, nu era ceva supărător. Dacă tipul... Michael, parcă, pierdea era ceva ruşinos. Înalt, slab, cu mâinile acoperite de tatuaje şi îmbrăcat în negru, le-a tras clapa fetelor şi le-a arătat ,,tocilara" cu care avea să participe.

          Da, a urmat o cursă nebună, unde tot ce speram era să ies mai repede din maşina aia sau să intrăm în următorul pom. La final, nu a fost nimic ca în cărți; unele fete au început să plângă, altele vomitau, altele nu se țineau pe picioare. Doar ,,tocilara" a putut să plece imediat ce a scăpat. Să nu vă gândiți că Derek... sau Michael... nu m-a căutat după. O făcuse, spera ca ,,noi" să fim cu adevărat o carte şi eu să-i sar în brațe. Dar n-a fost aşa, dacă ar fi fost să-mi găsesc sfârşitul, nu voiam s-o fac alături de el. Nu eram adepta relațiilor, de fapt le uram. Asta pentru că în coşmarurile mele eram fericită alături de prima mea iubire şi ultma, desigur. N-a fost să fie, ce să mai spun!

          Iubire... hmm... am fost neîmplinită în iubire. O fraieră, exact, spun asta! O fraieră îndrăgostită de cine nu trebuia, un om fals, care s-a dovedit a nu fi ce arăta. Cineva acolo s-a asigurat ca eu să nu sufăr din cauza unuia. Şi de atunci nu am mai vrut o relație, pentru că, paradoxal, toți băieții pe care-i plăceam ajungeau să fie cu altă fată.

          Dar singură era mai bine, nu? Poate de aia am şi ales moartea. Mi-am ratat ,,viața periculoasă" visată de tipele alea. Am ratat o dramă de proporții. Dar din nou, asta nu era o carte, iar eu nu eram o povestitoare bună. Tot ce făceam era să născocesc prin trecut pentru că mie nu-mi plăcuseră vreodată începuturile, ci sfârşiturile.

          Mi-am ratat întreaga viață, dar a fost o alegere, nu ceva tras din nori. Am dezamăgit oameni, dar şi ei m-au dezamăgit pe mine. De ce să fiu eu aia cu aripi... şi nu aia cu coarne? Am dat la o parte orice lucru mă făcea fericită, iar asta nu este o dramă. Asta este povestea cuiva, care a pus ura înainte de toate. Iar prin ură, nu mă refer la cei din jur, ci ură față de propria persoană. O simplă necunoscută, care alesese cum să trăiască, cum să sufere şi pe cine să iubească.

           Exact! Nu aveai ce să-mi ceri, alegerea mea. Simțurile mele. Cu toate astea nu m-am distrus fizic, numai psihic.

           Şi totul s-a sfârşit când începuse să fie bine.

           Eu... o încăpățânată, care ascundea multe întâmplări menite să mă distrugă.

            El... el a fost nevinovat. Acum îl văd cum plânge, dar eu nu pot face nimic. Lacrimile lui îmi ajută distrugerea chiar şi acum.