Apoi, am întâlnit-o
O perioadă, ne'am citit, intr'un du'te-vino mașinal,
ușoară tentativă de intimidare,
și am tăcut,
realizând că tăcerea e singurul
lucru ce nu'l aveam în comun.
Eu fugeam de liniște pentru a o găsi mai atractivă;
ea era liniștea după care tânjeam.
Ea fugea de liniște,
din pură plictiseală și visuri de înaltă tensiune fizică
și oboseala spirituală.
Eram aceeași ființă: pierduți într-o învălmășeală caustică,
căutând vălmășeala umană;
dezordine instinctuală.
Și ne ceream haotic...
Dar și haosul este creat după legi matematice!
Așa că, să lucrăm împreună la aceeași ecuație..?
CITEȘTI
Când sângele cântă...
Poetry"Frâu liber dezmierdării nu'i da prea mult. Până și jurămintele cele mai strașnice par vreascuri în focul sângelui..."
